Amanda Spulber

Am recitit și cred că ai dreptate. Am vrut să arăt indirect, fără să scriu foc sau fierbinte, dar cred că am căzut în penibil. Acum realizez.
Am scos deocamdată partea asta:

paraziții nocturni
cretă pe tablă de sticlă
vânează liniștea
cu gheare prelungi
o rod monoton
nefiresc vibrează
la nesfârșit

sfârâie dorințele amorțite
preț de o teamă nespusă

Nu știu dacă textul e mai acceptabil așa.

Despre text poate să spună oricine orice. E doar un text în ochii cititorului, indiferent ce a declanșat scrierea lui. Dar să faci supoziții despre cineva dincolo de scopul acestui site îmi depășește puterea de înțelegere, atâta timp cât pe mine nu mă interesează cine scrie și mă interesează doar ce și cum scrie. Plus că acele supoziții veneau după declarațiile repetate de prietenie literară. Ce pot să spun? E bine că încă mai pot să mă mir de ceea ce observ.

Pentru semn și pentru versurile atât de frumoase. Nu știam de acel poet. Îl voi căuta.

Pentru semn și încurajare.

Chiar dacă limbajul e dur, este emoție intensă aici. Aproape mă simt încurcată că atunci când intri în intimitatea cuiva. Apropo de pescăruși, glumeam când îi vedeam adunați pe lac și tot veneau alții și alții. Glumeam că au o adunare, un congres să discute despre cum să stăpânească lumea.

Îți spun doar reacțiile mele. După prima strofă: uau! După a doua: mda. După următoarele: ok. Ca orice reacții, și ale mele sunt subiective.

Cu excepția versului 10. Acum sper că nu te superi, dar mi-a făcut creierul un triplu salt mortal încercând să înțeleagă.:)
a cerul se iubi prin apă-n stânci

Nu ar mai simplu să zici
cu cerul se iubesc în apă stânci?

Nici aici nu e super ok, dar măcar e mai ușor de înțeles:
pe când de-a fi hainul timp mă latră.

atunci poate sunt simboluri.

Ai dreptate, sunt multe informații, sunt multe distracții, dar mai există și oameni care știu să asculte, așa cum o faci tu. Textul e un exercițiu de poezie cu formă fixă, sextină se numește. Nu mi-a reușit. Trebuia să aibă 39 de versuri, dar nu am fost mulțumită de ultimele trei. Mi s-a părut însă interesant să încerc. Are un algoritm inventat de un poet francez iubitor de zaruri. Mi s-a părut captivant, dar și greu. Cred că e cea mai grea formă fixă, deși încă nu le-am încercat pe toate. Întrucât felul, în care se mută cuvintele de final din strofa unu în strofa doi, se aseamănă cu o spirală, am încercat să scriu despre șirul Fibonacci și despre proporția (numărul) de aur. Unii autori au văzut o încărcătură mistică în numărul de aur care într-adevăr se găsește în natură, dar nu peste tot. Încă un lucru interesant, deși apreciată de mulți poeți, există un comentariu al unui istoric literar care spune că sextina oferă satisfacții mai mari autorului decât cititorului. Poate are dreptate. Îti mulțumesc din nou pentru atenția și răbdarea cu care ai citit.

Adică ai forțat pe alocuri, prin strofa doi. Devine artificial, îmi dă impresia de asocieri puse acolo doar de dragul de a fi: asasinarea președintelui statelor unite ale iubirii, stele în ciorba cu raci, zacusca cu hribi și hiene. Desigur, pot să greșesc și gusturile diferă. Altfel îmi place și mi se pare surprinzătoare, dar naturală imaginea de la sfârșitul primei strofe. Apoi nici înjurătura adresată aplicației nu îmi pare potrivită cu întregul. Vișinată din vii... aici nu știu ce să zic. Typo: bocac

Versurile 4 și 14 cred că se înțeleg mai greu, la versul 4 chiar îmi dă impresia că e pus cuvântul acolo doar pentru rimă, în rest sonetul mi se pare ok.

Trăiește în prezent! Trecutul, deși are importanța și umbrele lui, nu are de ce să definească prezentul. Fără virgulă după timpul. Dacă vrei să accentuezi pauza care oricum e impusă prin rândul separat, atunci poți să pui puncte de suspensie.

Parcă ar fi prima parte de la poezia care mi-a plăcut mult: stai... stai... stai... ecouri. :)

Dar nu îmi dau seama de ce constantele ar fi amănunte. Ar mai fi și date, ca posibilă soluție.

impulsiv, dar nu știu ce poreclă are. Zăbăuc e tot pentru zăpăcit cum a zis Ilie.

Simplu, frumos și duios.

Ți-a spus deja Iulia și ți-am mai spus și eu. Primele două și ultimele două versuri îmi par bune, în rest iar forțezi topica sau te exprimi eliptic. Cred în continuare că tu simți ritmul și e bine să te folosești de această abilitate, adică în teorie ai putea scrie orice ritmat. Sper să îți fie de folos părerea mea.

dar aș elimina dacă uitarea. Îmi pare că sună mai bine fără. Typo: dintr o dată

sunt trimitere foarte clară la Destin de Rosario Castellanos. Îmi par desprinse de restul poeziei care poate exista foarte bine și fără ele. Adică textul nu îmi pare să dezvolte, ca o parafrază, ideea din poezia amintită, deși abordează o temă asemănătoare. Chiar există o ruptură de ritm între primele versuri și restul. În concluzie, nu văd rostul acelor versuri în această poezie altfel frumoasă.

Deși cred că nu e nevoie de o exacerbare a memoriei ca să îți amintești ceva ce te-a marcat. Plus că aceia care au o astfel de memorie se pare că nu își amintesc chiar orice, doar mult mai mult decât un om obișnuit. Dar a fost un pretext pentru a scrie un poem frumos. La final mi se pare potrivit eu, avidul de uitare, pentru că dependent îmi sună că fără acel ceva nu mai poți funcționa. Dar poate greșesc. Typo: impimată