Poezie
memorie autobiografică superioară
2 min lectură·
Mediu
binecuvîntați sunt cei care pot uita cum binecuvîntați sunt cei care pot ierta
numai eu sunt blestemat să nu uit și iertarea
să fie ca o flacără oxiacetilenică direct pe locurile din creier
unde ești înregistrată, unde ești imprimată ca un tatuaj definitiv
cred că nici moartea nu-mi va oferi beneficiul uitării
să pot să mă mîngîi pe cucuiele din cap apărute odată cu tine
și cu pereții pe care am încercat să te pictez ca pe-o icoană murală
mă uit în soare cu speranța că mi se topește retina și-ți voi rătăci chipul
undeva în partea aceea a creierului niciodată folosită
să te pierd acolo printre oamenii pe care nu-mi amintesc să-i fi văzut
să te pierd la fel cum te-am pierdut în mulțime la un concert
să nu te mai găsesc niciodată iar odată cu asta să dispară și durerea
lipsei tale, să văd pentru prima dată lumina în întuneric
așa cum apar stelele noaptea și clipesc ca o păpușă cu genele arse
țigara îmi arde degetele aducîndu-mi încă o dată mîngîierile fierbinți
și oricît alcool ar fi pe lume nu poate stinge incendiul
pe care l-ai provocat cu frumusețea, am o memorie egală cu a universului
și oricîte eclipse, oricîte stele mor eu le pun pe toate la locul lor
îți creez cerul perfect sub care să închizi ochi și să dormi învelită
de lumina de cocaină a lunii care strălucește pe pielea ta
ca o pudră de diamant în fața drogatului care sunt
eu dependentul de uitare despre care uitarea a uitat că exist.
041.129
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 258
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “memorie autobiografică superioară.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14181100/memorie-autobiografica-superioaraComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LAmemoria autobiografică superioară e o maladie, un fapt concret, asa se spune in termeni medicali celor care suferă de faptul că nu uită lucruri. uitarea e o binecuvîntare, pentru că ajută creierul să functioneze normal. de fapt, uitarea nu e un proces definitiv, toata informatia pe care o primim prin simturi e depozitată in creier în zona pe care o numim subconștient, si ne aducem aminte cînd se stabileste o punte intre informatia de acolo si constient. memoria autobiografica superioară face ca aceste punti să fie mai puternice si aducerea aminte să fie usoară, să pară că n-am uita.
în ce priveste imbulzeala haotica de care pomenesti, eu nu o vad, nu o simt, poate imi explici.
în ce priveste imbulzeala haotica de care pomenesti, eu nu o vad, nu o simt, poate imi explici.
0
ASDeși cred că nu e nevoie de o exacerbare a memoriei ca să îți amintești ceva ce te-a marcat. Plus că aceia care au o astfel de memorie se pare că nu își amintesc chiar orice, doar mult mai mult decât un om obișnuit. Dar a fost un pretext pentru a scrie un poem frumos. La final mi se pare potrivit eu, avidul de uitare, pentru că dependent îmi sună că fără acel ceva nu mai poți funcționa. Dar poate greșesc. Typo: impimată
0
LADar mulțumesc pentru comentariu . O sa ma gândesc la sugestie . Mulțumesc frumos .
0
Odă /în metru antic/...
În rest e o îmbulzeală de metafore
care par oarecum adunate haotic
dar la recitire mi-am dat seama
că de fapt susţin excelent plenarul...
Felicitări, maestre!