Poezie
zâmbetul tandru al ceții
1 min lectură·
Mediu
omor mereu ceea ce iubesc,
restul nu e niciodată viu.
pentru fiecare înghițitură de apă
am aceeași sete și aceeași febră rece,
în care recunosc semnele unei depărtări
unde moartea mă întâmpină
cu toate visele mele intacte în brațe.
mă ascund în casa secretă a nopţii,
pereții ei au colțuri tainice,
devin prezențe vii, labirinturi, ruine,
cad stele, eu nu am nicio dorință de pus.
venim din noapte și mergem în alta,
eu și dimensiunea ta de ceață,
numai timpul rămâne în urmă
cum rămâne o rană în om.
031.326
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 89
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “zâmbetul tandru al ceții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/14181101/zambetul-tandru-al-cetiiComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASsunt trimitere foarte clară la Destin de Rosario Castellanos. Îmi par desprinse de restul poeziei care poate exista foarte bine și fără ele. Adică textul nu îmi pare să dezvolte, ca o parafrază, ideea din poezia amintită, deși abordează o temă asemănătoare. Chiar există o ruptură de ritm între primele versuri și restul. În concluzie, nu văd rostul acelor versuri în această poezie altfel frumoasă.
0
NCrecunoscătoare semnelor voastre.
Să ne auzim cu bine, zi răcoroasă să aveți! :)
Să ne auzim cu bine, zi răcoroasă să aveți! :)
0
cu imagini bine susţinute de ideatic...
Cu plăcerea lecturii...