Amalia Cretu

mihaela, apreciez cele scrise pe pagina mea de \"cititoare de poezie\" si am inteles mesajul; constat insa, si eu, ca poezia tanara este...\"prea tanara\" si, poate ca din cand in cand... un dus rece nu-i strica!
acum, fiindca ai amintit de Ioan Peia, vreau sa spun ca nu gasesc neintemeiata intentia sa de a comenta critic poezia de pe site-ul agonia; stilul si vocabularul insa il definesc, il reprezinta, poate, ca om si poet, redandu-ni-l in dorinta sa de a fi \"original\"; deh! orgolii poetice!
eu am publicat primele poezii la 17 ani, dar...dupa scurt timp am constatat ca nu mai pot publica decat versuri despre patrie si popor! nu ca mi-ar fi lipsit patriotismul dar...cred ca la acea vreme eram...indragostita; vroiam alta \"lume poetica\" si n-am gasit-o. am ramas, de atunci, doar cititoare de poezie iar gradina cu flori\" este doar o simpla metafora! mi s-a parut ca poate fi asezata in pagina, are naivitate si ...atat! poate fi oricand \"criticata\", nu-i bai!
acest site are insa un merit: \"asterne\" drum catre afirmare!sunt bune, cred, si cozeriile si glumele critice si filozofemele; totul cu o anumita limita.
vreau sa afirm ca exista prea putina obiectivitate in aprecierile valorice facute pe site si nu e bine; dar, toate trec... acum, o intrebare: ce spui de \"simplu\", de Anghel Pop? si...nici macar nu e trecut la \"recomandate\" ! in schimb...vrei sa dau exemple? sau completezi tu...?
aprecieri deosebite, pentru faptul ca,
de-a lungul timpului, ai reusit:

\"sa
1.spui ce gândești
2.spui ce gândești
3.spui ce gândești
nu ai făcut plecăciuni\" , si ca nu ti-a fost teama de \"umbra\" ta ci, dimpotriva ai acceptat dialogul cu ceilalti, la fel cum l-ai acceptat pe acela cu sinele.
o posibila intoarcere, ce zici? ps. strict la intrebarea ta: \"poezia\" mea...nu seamana cu cea a Andreei; imi pare rau.
cu prietenie,
amalia

multe versuri \"merg\" spre Doru Stanculescu:

\"circul e plin dar
Nimeni nu rade.
Vine o vreme
Cand toate sunt ude\",

dar,

vorbele...mari,
toate sunt goale,
omul e nimeni:
\"eu pasera-n mine cobor\",

\"la gemuri voi rade sarcastic\":

cand lumea intrega-i inchisa;
isi rad manechinii de mine-
pierdute culori in vitrine-
si cred ca nu muza poesis,
ce-ti intra pe usa deschisa,
te tine frunzind...an de an,
ci gand, ce probeaza iubirea.
aprecieri, amalia

razboiul si moartea in orice colt de lume,
\"la ip sau moisei\"...la Careii Mari sau in Cuba, sunt dramatice; poema surprinde prin apelul la memorie si indeamna la reflectii, ancorand cititorul in istoria prezenta.
\"ranile din adolescenta le tinem la soare\", dar nu se vindeca, ci doar se cicatrizeaza si ramn...neuitate cuvinte-avertismnet

\"litera aia mare de tipar absorbise lumea\" ( M-de tipar!)
si astfel, imbogatita de sensuri, iata! ti-a oferit prilejul de a scrie o poema de o sensibilitate deosebita.
multe cautari, nelinisti, incertituni sunt prezente in acest spatiu poetic, dar ele sunt asemenea celor din viata reala, de aceea cititorul rezoneaza afectiv la imaginea creata in versurile tale;
ai oglindit lumea, si \"ca lumea suntem noi\".
lumea ta:
\"e o pasăre sau un fluture
e un miracol
e copilul meu
e iubitul meu
e o mare pe care nu am văzut-o niciodata\",
acum, acesata metafora a trecut... dincolo de cuvinte, la cititor.
aprecierei, amalia

cred ca poetul este un autentic \"calator printre cuvinte\", dar linistea sa este doar aparenta; este ca \"linistea dinaintea furtunii\", un moment in care versul se afla inca in stare germinativa.
poate doar atunci sa ai senzatia unei cautari in van, a ceva ce stii ca nu vei gasi niciodata.
dialogul imaginar cu elian, un alter-ego cred, al Danei Banu, are o nuanta accentuata de melancolie, cauzata de perceptia acuta a cenusiului vietii:
\"nicio lumină în orașul acesta\",
si amplificata de imposibilitatea comunicarii,
\"am văzut oameni ascunși într-o imensă tristețe
am plâns pentru ei
nu ne-au auzit și nu ne-au privit\".
exista in poezia de fata o sugestie: intoarcerea la \"radacini\" la ceea ce reprezinta autentica sursa de inspiratie, la varsta cand \"pietrele noastre albastre se închid
pe țărmurile unor mări inocente\".
cred ca mesajul din versurile finale este demn de a fi retinut:

\"există un loc unde cuvintele nu mor odată cu noi\";

gasesc aici o nuanta de filosofie platoniana, vizand acea lume a inteligibilului,a ideilor eterne, imuabile ale caror copii imperfecte sunt lucrurile sensibile;
dar, dincolo de planul filosofic transpare gandul poetic: exista un spatiu cultural in care poezia ramane drept marturie a ceea ce am fost, am gandit, am creat.
caci omul a fost nascut pentru doua lucruri: pentru a gandi si pentru a crea, iar poezia...este locul geometric al cuvintelor, stapanite de un zeu muritor;
\"daca privesti in urma vei intelege\"...sentimentul regasirii de sine, prin cautare. remarc si elemente de continuitate, prezente in ultimele poeme create de tine: motivul \"pietrei albastre\", este original.
deosebita apreciere,
amalia

C. Noica spunea: prin comunicare oamenii \"se distribuie fara sa se imparta\". asa, si eu
cred ca prin poezie Dana Banu ni se infatiseaza cu tot ce are mai bun, oferind cititorului porti deschise catre sine insusi, intr-un efort de regasire \"in lume\".
frumos spus:
\"liniștea va avea culoarea absenței mele\"; vers-confesiune, care aici poate sugera dorinta de reevaluare a \"cuvintelor\" scrise pana acum si, totodata, de regandire a viitoarei creatii, dintr-o noua perspectiva.
ca introspectie si forare in zona limbajului artistic, poezia insasi: \"coboară adânc într-o altă piatră albastră
piatra aceea se aruncă spre mările unei țări inocente
fără farduri măști sau incertitudini\"
confesiune de artist care \"a trecut pe aici\" si a lasat impulsul cuceririi de sine, necesar fiecaruia dintre noi.
\"radacini\" si \"aripi\", dana, pentru ce va fi maine,
aprecieri, amalia

nu pot decat sa-ti multumesc, Felix, pentru aprecierea facuta; pe agonia, raman doar ca cititoare de poezie! voi faceti lucruri deoasebite iar eu, ma bucur sa constat ca pe o harta imaginara a existentei, mi-am gasit un reper.

o casa a inimii, a surasurilor calme, a ceasurilor tarzii
cu ferestre invadate de iedera. o casa ce primeste calatorii obositi, \"la drum de seara\", in dorinta de a la spune: \"e intotdeauna primavara\", in suflet.
o casa locuita,
dar in care, \"presupusele iubiri\" nu revin; doar arareori se intrezaresc drept \"vedenii\" sub o \"masca de eter\".
plina de simboluri si constructii stilistice moderne, poema induce o stare de melancolie, ca o tresarire primavaratica, data de intelegerea trecerii omului prin \"orizonturi abstracte\", marcat de spaime existentiale si uitand, adesea, ca fericirea este doar un \"zeu de carton\".
primul versul \"sa admiram aceasta perfecta constructie\", reluat in strofa din final, are valoare de simbol, sugerand faptul ca natura umana este o constructie perfecta dar, in contactul cu realitatea, o veritabila menajerie \"cu papagali maimuțe tigri câțiva lei îmbătrâniți prematur\", omul decade sau se inalta prin actele proprii.
as admite si ideea unei fericiri intr-o viata \"uitata\", dar numai din perspectiva metafizica. aprecieri, amalia

poeti, lunatici cititori in stele,
alunga, printre nori, melancolia!
parcurg (numai) in vis, Calea Lactee
lasandu-i omului... euforia

esti un excelent moderator al intalnirilor de la deko; sa fie, oare, \"balul functionarilor\" simbolul \"dansului poetic\" si al impresiilor lasate de cenaclul din 3 februarie? eu \"ma (a)plec\" la simboluri...

Un vers aparent ermetic, in realitate plin de simboluri si secvente tematice; o incursiune in universul uman ca o trecere:
\"peste ghimpii
ce vibrează deasupra luciului\".
Pare-se ca poetul este martorul singuratatii si neclintirii, al istoriei de sute de ani, pastrate sub \"carapacea\" trainica a sentimentului statorniciei. Luciul apei oglindeste cutari, sperante sau dezamagiri, toate insa graveaza urme adanci pe chipul omului, caruia i se \"cern firele cenusii ale ierbii\" lasand loc indoielilor.
In versurile 4 si 5 este creat un tablou psihologic marcat de contradictii \"zimtii metalului se rotesc\" cuprinzand \"spuma ce-ti voaleaza urmele\".
Omul isi apara singuratatea si pare a se supune unui destin, numai de el stiut. Ramane cu el insusi, iar trecerea prin viata este facuta cu \"pasi tacuti\", precum nici n-ar fi fost.
Inteleptindu-se, omul face sa treaca inspre noi ecoul gandurilor sale, purtate in unduiri de ape-fluvii, a caror miscare vesnic curgatoare, poarta in sine vibratia intregului univers.
Un gand abia rostit, nu poate fi stavila vremelniciei.
Aprecieri pentru stilul concis in versificatie si pentru forta sugestiei artistice.
amalia

viata, tu:
\"te descompui in factori\" si \"alegi un factor prim\",
totul, fara nicio scara de iluzii, ci destin
dat de cel ce sti-va maine a gasi momentul spin.
spuse, nu vor fi nicicand vorbele fara de rost;
omul merge si iar merge, spre un port al sau...

parca vrei sa transmiti ceva din \"povestea unui fir de nisip in desertul Saharei\"; cat de insetata poate fi camila, in drumul sau catre singura oaza de verdeata! va invinge ea, oare, setea? sunt, ideile noastre, oare, \"ante res\"? cautand a sti... descoperim \"neintelesuri si mai mari\" (L. Blaga)
apreciere, a.

prima impresie, dupa lectura versurilor, este: \"a se citi, la Deko\"!
sunt impresionata de stilul tau, te reprezinta si te individualizeaza. versul are multa expresivitate, pe fondul unor teme existentiale perene. ideile au forta si realism.
dar, sa nu \"ne pierdem\"!
\"călătoriile\", \"garile\", \"neputintele\" sunt doar \"drumuri străbătute în căutarea noastră\" si numai daca un singur soldat se intoarce victorios, lupta va continua.
Dana,
mi-ai dat curaj, sa pornesc intr-o noua cautare de sine; iti doresc inspiratie, mereu, pentru a fi, macar o vreme, si pentru mine:
\" doar o femeie privind pe fereastră depărtarea\"
si care,
\"poartă pe umeri o haină bărbătească\", dovedind tarie si vointa ferma,
iar, eu voi gasi:
\"în ochii (tai) ei o lumină\", o licarire de speranta ca...lumea poate fi un loc mai bun, fiindca existam, ca fiinte morale!
aprecieri deosebite, amalia

e posibil a spune ca: timpul \"zboara\", alearga nevazut...in realitate, el curge continuu si uniform, iata povestea clipei! ea nu este \"oprire de timp\", ci traire.

Heraclit spunea: \"timpul este un copil care se joaca...este domnia unui copil\"; ce poate fi, mai imprevizibil decat...jocul? decat ...timpul?

ontologic, numai fiinta este, in timp ce nefiinta nu este. intr-o \"lume vizibila\", noi suntem! ar fi placut, la o cafea \"literara\": heliana_9, se pot transmite impresii;
\"cascada este cea mai reala impresie...\"

imi place mult felul in care Lucian Blaga a metaforizat timpul ( oare, de ce ne preocupa asta?!?), se stie:
\"timpul-cascada\"
\"timpul-fluviu\"
\"timpul-havuz\"
trecut, prezent si viitor, coordonatele existentiale proprii fiecaruia dintre noi.
din perspectiva blagiana, \"timpul cascada\" simbolizeaza trecutul; acesta, mai poate fi(doar)...reprezentat!
gand bun Iann, pe orice vreme!
aprecieri, amalia

\"am luat o clipa si-am lasat-o intr-o scoica pe apa...\", Iann, as crede in frumusetea clipei daca as fi convinsa ca...revine; dar, timpul, implacabil se petrece.
doar noi, \"oleaca\", mai ramanem; de ce? ne doare clipa care trece si duce, cat cuprinde-n scoica rece: iluzii, taine...totul trece! apreciere, ama

...ivita din vanitatea omului; iar universul fizic s-a rostit prea grav: tunet, raget, geamat si toate acestea in cuvinte-lacrimi. ce poate fi mai nelinistitor? trecerea...

I.Chiar intr-un vers concis, se pot rosti multe...ganduri; textul de fata nu este, cred, strain de parabola pesterii(Platon).
Omul este prizonierul perceptiilor, caci el ia adesea drept adevaruri aparenta lucrurilor si, iata cum, insetat de cunoastere, ceea ce afla este \"mirajul\", pustiul mintii, desertaciunea.
II. Simbolul ratiunii, soarele, orbeste cu lumina sa stralucitoare pe cel ce nu stie, dar dorinta de cunoastere il indeamna pe om sa multiplice efortul de a privi catre esente.
III. A recunoste ca \"nu stiu nimic\" este o atitudine morala, socratica de altfel, si nu poate decat sa indemne la \"iesirea\" din:
\"Tăcere-n pustiu-
pe malul mirajului\", la punerea intrebarilor existentiale: cine sunt eu? de ce exist? ce este viata? s.a.
IV. As considera ca secvanta a patra induce optimismul prin \"luciul razelor\" care poate fi inteles ca idee sau gand, ori ca fenomen natural fizic. Se deschid astfel doua posibile interpretari metafizice, dar nu voi starui asupra lor.
Am in gand o alta idee: omul contemporan este adesea \"prins\" in mrejele unei iluzii asupra realitatii, fiind silit adesea, sa ia drept adevar ceea ce nu este decad oglindirea acesteia, sub forma imaginilor. Imagini in reviste, pe afise, pe ecranele tv. s.a., devenind iata! prizonierul \"reflectarii\", al \"privirii intr-o mie de oglinzi\".
Starea emotionala redata in aceste versuri este in antiteza fata de cea prefigurata de Djamal Mahmoud intr-o secventa poetica anterioara, unde este prezent un \"soare cu dinti\", simbolizand opusul intelepciunii. Este o incercare de a pune sub semnul indoielii puterea mintii, dar, revenirea prin \"Oglinzile\" de fata pare sa confirme faptul ca sta in puterea omului sa castige batalia cu \"intunericul\" din sine, mai intai, iar apoi din lume.
cred in nelinistea creatoare a poetului, amalia

...acum ai \"o intalnire\" cu clipa! cum nimenea nu poate sa-mi spuna cum va fi maine, incerc a regandi trecutul printr-o prisma triunghiulara, orientata inspre far. Marea, intotdeauna frumoasa, dar nelinistita precum \"intinderi mari de ape\" va reusi ea, oare sa ne spuna...cum? ce sunt ideile?
cu pretuire, pentru gandul bun,
ama