Dumitru Cioaca crescător de stele

contact cu Calea Lactee
toata viata mi-a fost scopul...
(direct, nu cu telescopul
si numai de-i de femeie!)

Scopul tău e și al meu
Să țin stelele-n brațe
Create bine de Dumnezeu
De toate gamele și nuanțe.
Djamal

Scopul tău e și al meu
Să țin stelele-n brațe
Create bine de Dumnezeu
De toate gamele și nuanțe.
(Mahmud Djamal)

Doamne nu il judeca
aspru pentru mica-i vina...
(Mahmoud vrea-n brate sa tina
doar stele de cinema)

Cum Dumnezeu-i iertător
Cred că știe și de glumă
Și cel de stele doritor
Niște riscuri își asumă.
Djamal

Cum Dumnezeu-i iertător
Cred că știe și de glumă
(Mahmoud Djamal)

-Doamne, Tu esti, nu-i asa?
cel ma mare umorist.
-musai, imi raspunde trist
c-altfel cum v-asi suporta?!

Lucrul acesta-l spun mereu
Că milostivu-i umorist
Altfel nu este Dumnezeu
Și nici măcar epigramist.
Djamal

ce vreau eu sa-ti spun acuma
e c-A-Toate-Facatorul
iti va degusta umorul
doar cand nu te-ntreci cu gluma

se uitau naivi la stele
uite frate
ce-i aproape e departe

se uitau naivi la stele
uite frate
ce-i aproape e departe

Cască-ți gura nătăfleață
Poate îți cade ceva-n ea
Și te face mai isteață
Sau te trnsformă-ntr-o stea.
Djamal

Cască-ți gura nătăfleață
Poate îți cade ceva-n ea
Și te face mai isteață
Sau te trnsformă-ntr-o stea.
Djamal



Cască-ți ochii nătăfleață
Poate vezi ceva în ceață
Și mă percepi mai isteață
Precum lumina rece a unei stea.

Cască-ți ochii nătăfleață
Poate vezi ceva în ceață
Și mă percepi mai isteață
Luminând rece ca o stea

Ochii sunt nătăfleți
Nicidecum nătăfleață
când transformi-n fată,băieți
N-am cum să te văd isteață.
Djamal

Ochii sunt nătăfleți
Nicidecum nătăfleață
când transformi-n fată,băieți
N-am cum să te văd isteață.
Djamal

Singur ai recunoscut acum
Am puterea la degetul mic
Pot să transform orice oricum
Și în femeie un mojic

Mă cheamă cerul azuriu
Mă cheamă zarea albastră
Și marea din rtina ta
Duioasa mea saiastră
Plutind ca bietul pescăruș
Printre cer și valuri
Privind în ochii tăi, mă văd
Un mort întins pe maluri.
Djamal

Erata = retina ta

Șmecherul urs se tot văicărea
De el ca de un pescăruș vorbea
Sau altădată brusc se emancipa
Și că atinge stelele se lăuda

poeti, lunatici cititori in stele,
alunga, printre nori, melancolia!
parcurg (numai) in vis, Calea Lactee
lasandu-i omului... euforia

Amalia Cretu, iti multumesc de trecere si de semn.
Te mai astept
Cu prietenie
Djamal