Haiku

dintr-un picur rar, sub munte, într-o pesteră adancă/ e ecoul asteptării a parere si a stancă/ cred că-n răgetul, din junglă e chemarea ta regală/ si mai cred că, ce urmează este cupa dintr-o cală.../ multe cred, dar geme Tympul si ma cheama iar un munte/ sa-mi arate cum nimicul tine-n el cascade multe/ ma opresc in punct albastru si din lacrima de roua/ sorb tacere infinita si din opt o fac iar noua/ raget, tunet, lacrimi geamat, jungla, cer sub Infinit/ au o taina care-n mine naste-o lume de iubit... care taina? care raget? care nastere de lume? taina asta-i insasi viata. nasterea?...

...ivita din vanitatea omului; iar universul fizic s-a rostit prea grav: tunet, raget, geamat si toate acestea in cuvinte-lacrimi. ce poate fi mai nelinistitor? trecerea...

Ioan-Mircea Popovici
îți mulțumesc de trecere și pentru aceste minunate rânduri,
mă bucur că te-am inspirat,emoționante versuri au fost în comentariul tău.
Îmi cer scuze pentru întârziere.
Te mai aștept
Djamal

Amali Crețu, îți mulțumesc de trecere și pentru comentariu.
Cu respect
Djamal