Oglinzile

vin iară cu drag și zic așa

mă privește soarele
în ochii lui zăresc
cum privesc la soare

nu știu dacă am îndeplinit conițiile cerute.dar așa am simțit.
seară bună

Ștefan Ciobanu, mă bucură revenirea ta și optimismul tău,
îți mulțumesc de trecere și pentru comentariu.
Te mai aștept
Cu respect
Djamal

Intre tacerea-n pustiu si insetarea ta, malul mirajului. O prima perla. A doua, echilibrul intre primul haiku si urmatoarele trei. Echilibru si punte...

Ioan-Mircea Popovici, bună dimineață îți mulțumesc de apreciere și sunt onorat de prezența ta constantă.

deosebit. Cred că ar avea de cîștigat dacă te-ai da de-o parte și ai scrie ultimul vers cam așa:

setea drumețului

Chiar dacă are o silabă în plus. E mult mai bine să sugerezi doar însetarea ta, să o lași nespusă, pe seama oricui.

Corneliu Traian Atanasiu, știu că să fie haiku-uri nu trebuie să mă împlic, să evit persnificare și multe altele dar aici sunt micropoeme care le-am vrut altfel.
Bine ai venit pe pagina mea și mă bucură aceasta trecere.
Te mai aștept
Cu mult respect
Djamal

Erata mă implic și să evit personificare.

I.Chiar intr-un vers concis, se pot rosti multe...ganduri; textul de fata nu este, cred, strain de parabola pesterii(Platon).
Omul este prizonierul perceptiilor, caci el ia adesea drept adevaruri aparenta lucrurilor si, iata cum, insetat de cunoastere, ceea ce afla este \"mirajul\", pustiul mintii, desertaciunea.
II. Simbolul ratiunii, soarele, orbeste cu lumina sa stralucitoare pe cel ce nu stie, dar dorinta de cunoastere il indeamna pe om sa multiplice efortul de a privi catre esente.
III. A recunoste ca \"nu stiu nimic\" este o atitudine morala, socratica de altfel, si nu poate decat sa indemne la \"iesirea\" din:
\"Tăcere-n pustiu-
pe malul mirajului\", la punerea intrebarilor existentiale: cine sunt eu? de ce exist? ce este viata? s.a.
IV. As considera ca secvanta a patra induce optimismul prin \"luciul razelor\" care poate fi inteles ca idee sau gand, ori ca fenomen natural fizic. Se deschid astfel doua posibile interpretari metafizice, dar nu voi starui asupra lor.
Am in gand o alta idee: omul contemporan este adesea \"prins\" in mrejele unei iluzii asupra realitatii, fiind silit adesea, sa ia drept adevar ceea ce nu este decad oglindirea acesteia, sub forma imaginilor. Imagini in reviste, pe afise, pe ecranele tv. s.a., devenind iata! prizonierul \"reflectarii\", al \"privirii intr-o mie de oglinzi\".
Starea emotionala redata in aceste versuri este in antiteza fata de cea prefigurata de Djamal Mahmoud intr-o secventa poetica anterioara, unde este prezent un \"soare cu dinti\", simbolizand opusul intelepciunii. Este o incercare de a pune sub semnul indoielii puterea mintii, dar, revenirea prin \"Oglinzile\" de fata pare sa confirme faptul ca sta in puterea omului sa castige batalia cu \"intunericul\" din sine, mai intai, iar apoi din lume.
cred in nelinistea creatoare a poetului, amalia

Amalia crețu
îți mulțumesc de trecere și pentru descifrarea gândurilor mele, sunt încântat că pot să vă sugerez atâtea gânduri prin puținele mele cuvinte.
Te mai aștept
Cu respect și prietenie
Djamal