Alina Manole

Ai surprins foarte bine esența poemului, îți mulțumesc pentru comentariu. Mai mult nu pot spune acum... dar mă voi întoarce mereu la hobby-ul meu, cu cea mai mare rază de cer: poezia. De fapt, poezie.ro.

Interesantă ideea poemului tău. Este bună și forma. Remarc versurile:

Tot atunci aveam si inima si ochi
deosebeam atat de usor
apa vie de izvorul mortii
acum pietre grele
imi poarta si strigatul
si rasetul

Te voi mai citi. Mult succes!

Am recitit textul tău, pentru că am fost contactată de cineva din State, care dorește să o ajute pe Ioana.
Într-adevăr, suntem o forță. Autori și cititori ai sitelui poezie.ro au trimis cadouri și bani pentru Ioana și frații săi.

Duminică am sărbătorit, după cum scriam într-un alt comentariu, ziua de naștere a Ioanei, care de fapt este chiar azi. A fost frumos, a fost tort, au fost cadouri. Și, neașteptat, s-au anunțat în ultimul moment doi reporteri de la Ziarul de Iași. Care au și venit, au făcut fotografii, au stat de vorbă cu noi.
Ioana a împlinit azi 14 ani. A fost o aniversare frumoasă.

Încă o dată vă mulțumim, în numele Ioanei și al fraților ei!

Nu știu cum este acel \"twist strigat de o italiancă nebună\", eu ascult Sergiu Endrigo... \"lontano dagli occhi\"... de poezie.ro... Revino pe site, Omer!

Deși a mai trecut un an, tot \"suntem enervant de tineri\", nu-i așa? :)
La mulți ani, să fii iubit și să scrii poezii la fel de frumoase!

Depun mărturia, dar nu și logul. Nu de alta, dar prea era o aromă de fetească prin el. :)) Într-adevăr, există un cer al sitelui. Altfel, de unde atâtea stele? :))
Hai recunoaște că nu-i chiar așa hidoasă iarna asta, mai ales că mergem duminică la sanie ;).

Azi discutam cu cineva apropiat chiar despre tema eseului tău. Un răspuns mai frumos și mai inocent decât cel din primul paragraf nu cred că aș fi putut găsi vreodată. Mulțumesc.

Silvia, mi-a ajuns pe azi imaginația la cât a trebuit să îmi închipuiesc. Zâmbesc... trist. :) Să cred că lacrimile tale sunt nou-nouțe, altfel nu văd sensul incidenței în poem. Dar voi reveni... știi tu, \"mâine\" ;).

Cum ai calculat incidența lacrimilor și cum ai reprezentat-o grafic \"pe cea mai nobilă sabie\"? Și care spuneai că e formula ei \"magică\"? Mă interesează din punct de vedere... oftalmoLO(L)gic. :D

De la Malraux și până acum, am înlocuit creionul cu tastatura. Poate între timp va apărea și elementul 119, sorboniul, de ce nu? :) Interesant eseul tău.
Bine ai venit pe site și succes!

Duminică, 25 ianuarie 2004, ora 17, în Clubul Bursei din Iași, ne vom întâlni pentru a sărbători ziua de naștere a Ioanei - fetița de 14 ani, care a fost susținută de către membrii site-lui poezie.ro în dorința ei de a continua școala.
Vă așteptăm pe toți (care reușiți să înfruntați viscolul ieșean). :)

Mulțumim tuturor celor care au trimis cadouri și au susținut financiar aniversarea Ioanei!

Interesantă expunerea, felicitări!
Nu-mi place, însă, pseudonimul tău. Crezi că poți veni mai aproape de \"veșnicia vieții de aici\"? :)

Consider că ideea concursului de caricatură este foarte bună. Nu neapărat pentru a înviora prima pagină, ci pentru că tot o formă de artă este. Valabil și pentru epigramă.
Succes!

Remarc versurile:

\"din nou am spart oglinda incercand sa iti cuprind
imaginea pe care as vrea s-o framant si s-o fac o parte\"

Un poem frumos. Așteptăm și alte texte. Succes și la recitire!

\"Zeu deghizat\" în ce? ;)

Mie stilul acesta \'nou\' al tău nu îmi place. Nu pot urmări ideea poetică din cauza aranjării cuvintelor în versuri. Eu zic să renunți la \'sperietoarea mileniului\' și să te întorci la \'aiurita veacului\'. ;)

Eugen: finalul poeziei e scris în jumătate de minut. La fel și primele două versuri. Într-adevăr, pare diferit. Pentru mine, și celelalte poeme fac parte din viața mea, sunt la fel ca mine. Probabil că uneori trec prin perioade de căutări, fie ele și prin dicționare. ;)

Claudiu, strofa doua este ca un fel de descântec, dar care probabil că nu se potrivește cu postmodernismul celorlalte versuri. Fântâna e aceeași, asta era și ideea, de repetiție. Dar voi revedea textul.

Felix, într-adevăr, implicarea este dusă la extreme, dincolo de realism, undeva la limita cu subconstientul.

Dincolo de aparențele suprarealismului, poemul își are rădăcini în amănuntele cotidianului. Un poem prin care eu exist mai mult poate decât prin toate celelalte texte ale mele.

Vă mulțumesc pentru aprecieri!

Îți mulțumesc de răspuns. Deși pare foarte clar și logic, eu mai mult de matematica de liceu nu știu... deși mi-ar fi plăcut să înțeleg dinainte de google. Ai cumva o teorie proprie privind acele secunde inegale pe alocuri? Ar fi interesant de dezvoltat. Te aștept cu un articol privind Timpul și Spațiul.

Am citit proiectul tău. Este o idee bună de a structura viitorul volum de versuri al Gabrielei în trei părți. Vom lua în considerație.

Vorba ceea: \"nu-i pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește\". :)
Numai cu cei doi peri nu se potrivește, pentru că eu abia aștept să mi se critice textele, dar văd că nu se încumetă nimeni și nu știu de ce. Ba parcă a trecut cândva Magister, dar de atunci...

\'Arhimedicele dezlocuiri\' sunt primele semne telurice ale axului meu poetic. Apoi este vorba despre unghiul (mereu nerostit - până acum, lol) dintre Marte și Venus, unghi important în legările și dez/legările astrologice, știi doar, eu încă nu m-am desprins de gravitațional.

Spuneam anterior, \'ultimul pătrar\' e cel al lunii. Cercul \'pe dinafara cercului\' este haloul din jurul lunii, doar vorbim despre \'ploaia cea mare\', nu? Pe dinafara cerului este doar Dumnezeu. Cu D mare.

Floarea din imagine este realizată de un profesionist în arta fotografică, este vorba despre Călin Hanchevici, vezi linkul.

Aștept din partea tuturor comentarii de tip cu \'mască fără mască\', așa cum a fost cel al Magului. Astea sunt cele mai obiective!
Magule, îți mulțumesc pentru trecere!

Frumos poem, scris în forță, remarc prima strofă, dar și ultima care de fapt este doar o reflectare egocentrică a temei principale. Pentru ca versurile să-ți fie perfecte, te rog să revezi alăturarea cuvintelor \"prelungă / cum\".

Mult succes, la recitire și la revedere! :)

Râzi tu râzi, că eu rămân cu \"duminica aceea, a cui mă are\", cum bine ziseși. Mă întreb ce comentariu ai fi scris dacă ți-aș fi spus că banda lui Moebius seamănă cu pneul de la bicicletă :)).