Poezie
La reconstituire...
1 min lectură·
Mediu
îmi adăugaseră o mulțime de brațe, capete și picioare
pentru că erau 31 grade la umbră
aflaseră de undeva că temperatura
s-ar proiecta răsturnat pe cearșaful umed
vorbeau între ei :
- uite bestia, a învățat să înțepe norii
și să-i mulgă de lilieci,
iar curcubeele plângeau doar în alb
de dragul primului meu sărut
apoi mi-au scos până la călcâie inima iar pe foile rămase
au desenat apa și focul într-o paranteză deschisă
pentru vechea poveste cu vasele comunicante
pe omoplat mi-au mai lăsat un neg
shortcut-ul pentru suflet
vorbeau între ei :
- acum ar fi perfect pentru o viață socială
nici apatic nici impulsiv, o fugă între două trenuri,
și ploua adolescentin o moarte
în patul conjugal
mai târziu i-am auzit vorbind :
- băiatul acesta ar fi ajuns departe
mi-a spus mie autopsierul
că i-au scos din stomac un geamantan cu vise
îți dai seama că n-a mai apucat să le mistuie
și mi-au zgâriat anunțul mortuar pe un iris:
trecut în neființă din cauza mersului
studiat cu șira spinării dreaptă,
ceilalți mai aveau o șansă pentru zbor
se învățau cu poezia și matematica...
063.584
0
\"apoi mi-au scos pana la calcai inima\"
( fragment din poemul \"La reconstituire...\" de Florin Andor)
cum a spus chiar pastorel:
sfinte doamne, tine-ma,
ca-i florin un iubitel
fara pic de inema