Arareori vorbeam

prima si ultima strofa sunt excelente, mai ales ultima, cred eu. cel mai mult mi-a placut

\"erau peste o sută de aripi
între noi și casa cu ferestre din ceară \"

imi pare diferit poemul acesta de cele pe care le-ai scris in ultima vreme. nu mai e nici o aglomerare de termeni \"de dictionar\". o lectura placuta.

Frumoasa poezie Alma, cu un final pe gustul meu fiindca ma face sa alunec cu mintea catre foarte multe sensuri. O sa iti vorbesc insa mai mult despre ce m-a deranjat aici fiindca e pacat de potentialul acestor versuri sa ramanem tacuti, chiar si noi astia micuti care mai observam din cand in cand cate ceva. Si eu m-am impiedicat in strofa a doua de imaginea nu tocmai reusite a fantanilor polare. Ca sa zic asa \"steaua noastra dintai\" era sa alune ce pe ...copca.Si apoi ferestrele se repeta in aceasta strofa si in ultima. Aici cred eu ca ai putea sa intaresti poezia. E a doua oara cand o citesc in seara asta. Strofa finala imi place, imi tot place, prea imi place. La buna citire!

sensul poeticii este cel al deslusirii creatoare desprinsa
din realitati imediate,realitati nedefinite prin ritmica
rimelor ori lasarea lor in apropiate souspence-suri de debu-
seuri afective;irationalul in poematica este si va ramane un
impropiu mister doar micilor spirite;evolutia poeziei create
da sens cuvantului sentiment:implicarea Almei este dusa dincolo de extrem:afectiv,volitiv,cognitie pura?

Eugen: finalul poeziei e scris în jumătate de minut. La fel și primele două versuri. Într-adevăr, pare diferit. Pentru mine, și celelalte poeme fac parte din viața mea, sunt la fel ca mine. Probabil că uneori trec prin perioade de căutări, fie ele și prin dicționare. ;)

Claudiu, strofa doua este ca un fel de descântec, dar care probabil că nu se potrivește cu postmodernismul celorlalte versuri. Fântâna e aceeași, asta era și ideea, de repetiție. Dar voi revedea textul.

Felix, într-adevăr, implicarea este dusă la extreme, dincolo de realism, undeva la limita cu subconstientul.

Dincolo de aparențele suprarealismului, poemul își are rădăcini în amănuntele cotidianului. Un poem prin care eu exist mai mult poate decât prin toate celelalte texte ale mele.

Vă mulțumesc pentru aprecieri!

Frumos text si placut \'gustului\' ochilor mei... implicarea e evidenta si trairea, am spus eu dintotdeauna, face poezia, daca scrii cu inima e mult mai usor sa lasi urme de sange decat cu penita.
Imaginea \"radacinilor\" alaturi de aparitia mei jos a verbului \"umbla\", apoi a \'pictarii de arbori\', ma face sa intru in peisaj si sa iti simt sentimentele puternice; DAR simt o urma de suferinta in urma implicarii si profunzimii ei, care ii modeleaza viata, o umple, ii \'picteaza arbori in cale\', pe cand el ramane la \"hobby-ul\" si \"emisiunea viitoare\"...interesant.
Imi place sa te citesc.

Arareori vorbeam despre viata
si despre jocuri incepute
la margine de seara
sub bolti straine

cu moartea ne-am invatat
uneori o prindem si pe ea
in jocul nostru cu mize mari
si-o invatam ce-nseamna viata

poate intr-o zi
va sti sa ne ierte
si sa ne dea-napoi
toate secundele furate
la marginea serii.

La multi ani, Alma!

Ai surprins foarte bine esența poemului, îți mulțumesc pentru comentariu. Mai mult nu pot spune acum... dar mă voi întoarce mereu la hobby-ul meu, cu cea mai mare rază de cer: poezia. De fapt, poezie.ro.

Finalul mi-a placut cel mai mult. Are forta si concentreaza in el tristetea intregului text.

Geta, finalul e \'copiat\' din suflet, poate de asta ți-a plăcut. După cum cred că ai observat, ultimul vers este scris \'altfel\', este un citat dintr-un poem, absolut ;)... de pe site.
Îți mulțumesc pentru comentariu.

Moebius, la mulți ani și mulțumesc de trecere. Mă bucur că ai revenit pe site și cu numele întreg ;). La recitire!

Liviu, voi lucra versurile. Deși mie îmi sunase bine \'restituim\'. Am eu ce am cu moartea asta. Cred că nu există :)).

Tudor, poate mai bine decât îmi imaginez eu că moartea nu există, este să o învățăm ce înseamnă viața. Sau să o readucem la viață? :)

Vă mulțumesc foarte mult pentru aprecieri!

Draga Alina, adresa pe care mi-ai dat-o nu merge sau nu MAI merge, acum am tot incercat sa iti dau mesaj si nu am reusit.
Mai vorbim.
D.D.

să-i restitui ultima copilărie a iubirii...BUDISTo,M.Eliade credea că ne invârtim intr-un cerc reincarnându-ne in vaca sfânta.ce reincarnare vrei??in cealaltă emisiune??Astept răspuns urgent...

Nu înțeleg, comentariul tău se referă la textul meu? Putem discuta duminică la cenaclu.

Dacă nu răspund urgent, nu mă mai reîncarnez? ;;)
Sau dacă mă învârtesc cu răspunsul în cerc, mă reîncarnez în vacă? Sfântă? Super! Îi spuneam azi lui Jupp că dacă pentru epigrame merg și în iad!
Dar parcă tot mai bine vacă sfântă :)).

La recitire!

Alma, îți mulțumesc pentru urare și nu pot decât să sper ca lumina sufletul meu să lumineze și spre alti sori interiori.

alma pozia ta se refera foarte mult la transcendent...radacini ...fantana polara...ferestrele deschise de iubit ....emisiune viitoare ma duce cu gandul la evaporarea poeziei,aiubitului in vapori ai norilor ganditori.concret...emisiune viitoarwe==lume viitoare,deci un fel de pan -en -teism.convinsa????astept......

N-am cuvinte...frumos.
Cu siguranta poezia ta a spus multe si va avea multe de spus!