Alina Manole

Îți mulțumesc și felicitări, Florina, pentru tot ce ai făcut ca Virtualia 6 să fie o reușită.

Nu am citit explicațiile autorului. Doar văd / recunosc aici conturul unei poezii tanka, liniștea unei pictograme, profunzimea unei respirații. Încearcă să te scufunzi dincolo de vers: memoria vieții - a nu uita nici dincolo de ea că viață înseamnă durere -, legăturile de taină între înserare și moarte, pe care le vedem în fiecare zi, ca un fel de obișnuințe pentru trecere.

Consider că pot exista păreri diferite asupra unei poezii. Cum spunea Cezar Ivănescu, zilele trecute, la Casa Pogor din Iași, e cel mai dificil lucru a comenta o poezie, a putea surprinde critic imaginile din limbajul folosit de poet în scrierea sa.
Consider că acest text nu își are locul în Atelierul poezie.ro.

Dana, și pentru retina mea a fost puternică. Măcar pe Isus să îl putem salva de kitschul contemporan. Mă urmărește imaginea asta de câteva luni. Abia acum am spus-o.

Florina, despre lacrimă vorbeam cu cineva, despre lacrima în contextul celor șapte semne de mai înainte.

Liviu, strofa IV e reală. Am rescris textul (nu fidel) după ce s-a întrerupt curentul în Iași, România. :)

Ela, într-adevăr, e despre iubire, despre durere, despre viață, moarte. Voi ține cont de sfaturile tale. Doar curentul se mai întrerupe. Lumina e continuă.

Dominic, întrebarea e dacă avem sau nu nevoie de acele cruci de neon și luminate.

Carmen, aceleași semne mi-au însemnat și mie zilele. Tu știi cum e cu semnele. Unele rămân cicatrici, nu? Fie ele și albe.

Ionela, mulțumesc pentru aplauze. Nu este un poem de citit la cenacluri. Sau, poate, cine știe...

Andu, de la ușor agramată la agramată nu e decât un cuvânt. Nu e deloc agramată construcția aceea, doar lipsesc virgulele.

Dan, nu e scris într-un moment nashpa, ci very nashpa. Cam atunci se scrie poezia. Textul nu e necesar să se susțină, pentru că fragmentele vor face parte dintr-un volum de fragmente, cândva.

Vă mulțumesc pentru comentariile voastre, aici.

La mulți ani, Virgil! Tot ce îți dorești tu și tot ce îți poate dori un prieten vechi, să fie. Abia aștept să îți recitesc poemele în Mirabile dictu.
Să îți începi ziua cu o yerba, să o continui cu un poem și soare în suflet.

Consider lipsă de respect pentru juriul concursului la care ai primit premiul. Este vorba despre Luminița Suse, Marina Samoilă, Eugenia Reiter, Virgil Titarenco, Vladimir Negru. În numele (pe care un minim bun simț l-ar fi scris cu prima literă majusculă) organizatorului acelui concurs (adică eu), te invit să îți ceri scuze pentru lipsa de respect față de timpul și munca lor.

Dorin, icosaedric sau nu, cerc sau nu, viu sau nu viu, punct sau nu punct. Au redevar până la Cenaclu. :)

Nicolae, vitalitatea pe care ai remarcat-o este o proiecție a realității mele în poezie, iar imaginile, deși par disparate, în inima mea au un același loc, aceleași rădăcini: acel Isus (cu un i) pe care îl caut mereu atunci când deschis ușa spre adânc.

Vă mulțumesc pentru comentariile voastre aici.

Te rog să ne contactezi pe adresa cenaclul_virtualia@yahoo.com cât de repede posibil.
Așteptăm semn de la tine.

E și de bine la început. Nu am înțeles rostul mașinilor din prima strofă; e prea bruscă trecerea de la o idee la alta (cea cu orașul).
Bun și:
\"cu trotuarele ascuțite de tăceri care-ncep
din punctul plecărilor pe sârma subțire a lunii\"
(aș fi scris \"ascuțite de treceri\")

Reușit și versul: \"din brațele noastre încrucișate curg întâmplările toate\", însă au mai modelat și alții lumina.

La mulți ani, Bogdan! Mult succes și tot ce îți dorești tu să fie!

Cadou pentru tine, pentru că tot se discută de diacritice: Diacritice La Text.
:)

Lasă un spațiu după fiecare semn de punctuație. Citește la Reguli. Încadrează corect textul, nu e proză.

Zic s-o lași așa, dacă ție îți place cum arată, pentru că nu e cacofonie decât în sens strict de vizual în limba română (așa consider). La alții am văzut și câte patru de \"ca\" unul sub altul. Personal, aș evita să scriu așa în poezie în limba română, indiferent în ce limbi mai vorbesc.

Atunci când versurile sunt așa de scurte, deranjează și vizual estetic. Pentru că atunci când faci versuri scurte, lumea crede că ești perfecționist, nu că nu ai cu ce umple poezia.

Iar treaba cu cacofonia și ligamentele licențioase o știu de la Mihai Leoveanu. Chiar mă mir că tocmai pe tine nu te-a deranjat și crezi că e paranoia. Crezi ce vrei, iar de părerea altora îmi e indiferent, atât timp cât pe mine mă deranjează. Las-o așa, că decât nimic...

Un poem mare, crâncen, adânc, în care te poți pierde și prin care, după ce l-ai recitit, pierzi distanța față de celelalte poeme, așa cum te pierzi în procentul de infinit pe care mintea umană îl poate percepe.
Permite-mi să nu citez mai mult decât atât:

șterge-ți ochii suflete acum
de cerul adunat înlăuntru
afară se aud variațiuni pe o temă-ngropată
sunt cel mai mare poet singur
stăpân indiferent asupra ta
azvârl din când în când o culoare abstractă
ca unui câine
și uit

Prea multe amănunte care poate pentru autor au oarece relevanță, or fi simboluri, cum mâna dreaptă în trecut, o fi trecutul mai drept, mâna stângă în viitor, o fi viitorul stâng, stângaci sau sinistru?; nu știu de unde brusc a apărut și apa, o fi Styx-ul sau fântâni dintr-acelea de care nu vezi în România, apoi apare din nou partea stângă în care posibil să restrâng o interpretare esoterică sau una legată de meridian, apoi - din nefericire - apare o cacofonie \"pe verticală\" cum am mai remarcat pe poezie.ro și la alții - și cercul sau spirala se repetă, prin apariția, în finalul poemului, a unei senzații de călătorie în timp sau a aceluiași nimic dinaintea big bang-ului individual.

*

Felicitări pentru apariția unei recenzii reușite și a unora din poemele tale în revista Poezia, numărul Iarna 4/2005.

Deși poate pare comun, poemul are o anume stabilitate. Ar mai fi de lucrat câteva amănunte, recitește-l după un timp și ai să îți dai seama unde anume nu sună tocmai bine. Cred că ai putea renunța la cuvintele în franceză.

Nu știu cum scriai tu înainte de a veni aici, pe poezie.ro, dar poemul acesta e cel mai bun dintre cele postate până acum de tine.

* Sabin Corneliu Buraga? Salutări și invitație aici. Ce vremuri... Circles...

Cred că Nina Cassian s-ar bucura să afle că se mai scrie și așa :).
Am o idee... strașnică :)). Ce-ar fi să citești poemul la Virtualia?

În două locuri aș modifica în poem: \"ultimul etaj\" (pare prea urban) și \"de atunci ne căutăm inocenți\" (fără \"ne\"). Altfel, e deosebit cum curge poemul, ca valul spre țărm sau adâncul oceanului. Dacă așa ai vrut să fie, ai reușit atmosfera unei limite a liniștii, străvezie, ca un voal care te înconjoară atunci când simți gândul cuiva în aproape.

Frumos, ca un brad din copilărie, ca atunci când privești prima dată cum ninge, mi-a plăcut și, dacă mai demult îți spuneam despre teluricul în poemele tale, acum pot remarca acea desprindere care lasă versului unghiul deschis al aripilor.
Și mie îmi place After Eight mint chocolate. :)

Felicitări pentru publicarea în revistă. Cu deosebită considerație, te așteptăm la Iași, pe 17 decembrie, pentru lansarea volumului tău de sonete.

Impresionant. L-am mai citit în 2004. Probabil că vine o vreme albastră-cețoasă, pentru aducerile aminte. Și atunci, ce-ar fi dacă toți ne-am reposta, din când în când, poeziile pe poezie.ro?...