Alina Manole

Ora tarzie. Metrou. Iubire departe. Suflet. Lumina. Ziar pe jos. Evening Standard. Alb ridica ziarul. Negru bea suc. Tu departe. Maine mail de la mama. Way out. Evelyn Gardens. Look

Mircea Iosub. Opaque. Zic, băi Mircea, de ce te-ai schimbat în Simulacrum? Zice, păi dacă nu mai corespundeam, nu mai sunt opaque. Și râde. Pe Mircea îl știu încă dinainte de a se naște. A crescut

nu te mai aștept timpul necesar lunii s-a scurs în atingere nodurile se desfac senzual dinții tăi mai trec centurile van allen zonele de anomalie canonul și celelalte straturi interioare orbitând

vorbeam uneori despre umbrela aceea roșie automată cu buton de plastic se stricase la ultima ploaie prin care fugeam ținându-ne de mână uite și puștoaica asta creață la concertul cu toate

ziua aceasta david e începutul și pântecul unui drum luminile sunt încă sub tălpile bărbatului cel pentru care femeile din kerala ar posti o întreagă rostogolire de lume * niciodată

Ganduri de toamna. Pasul ma duce tacut spre-un nu-stiu-unde. * Degete moarte, doar frunzele-au ramas in axul vremii. * Seara de toamna. Urmele ploii pe geam si tu

asistolici în timp, eram născuți din adâncul luminii, dinspre toate sufixele noastre de dragoste se prăbușeau mereu linia orizontului și un fel de zăpadă, cerneam clipele în care nu vorbeam despre

îmi spuneai magenta ieși din starea aceea rotundă numai eu pot să traversez ombilicul matern cordonul sfârtecat în iubire uzată de atâția poftiți la masă că se răcește atâtea rochii îmbrăcate

lumii îi închipui o tăcere solzoasă cercuind spațiul dar mai ales timpul dintre noi tu cum simți pasul prin inimă când tăcerile devin aripi desprinderii de cer

david iată cuvintele pe care ți le-au spus: ei nu se pot purta singuri. ei există într-un dumnezeu fără mâini pentru că mângâierea e o stare de agregare a nopții. ei există într-un dumnezeu fără

Din taina daruita de tine nu dau nimanui si nu las pe nimeni sa ma priveasca in ochi sau sa imi atinga degetele cu care mangai fiecare geana a vremii. Cu taina daruita de tine imi imbrac

nu mai avem nimic să ne spunem aceleași rânduri în ve ca păsările gripa aviară a poeziei amân absența luminii trecerea atâtor dumnezei verzi scurși din mine victoria pe umărul stâng și

tu un mers prin mine precum trecerea lucrurilor eu arcuinda formă a mâinilor în albastru akedia * mersul lui prin el însuși: pentru că drumul lui îi este suficient sieși. ca un dumnezeu

De unde știu că privirea mea se suprapune peste urma privirii tale, de unde știu că ți-am dat la o parte forma brațelor și-am adormit spate în forma spatelui tău, puțin incomod, fără

Vineri, 4 aprilie, la ora 17, in Iasi, la Casa Pogor, va avea loc un CENACLU la care sunt invitati toti membrii www.poezie.ro. Seara va cuprinde si alte manifestari culturale, un spectacol de

săream mai mult coarda din șapte în șapte perechi de aripi nu călca nimeni pe linia albă nu depășeam limitele cheilor atunci lumea se rotunjea cu fiecare cifră impară și noi deveneam tot mai mari nu