Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Acestea se întîmplau

prozo-poem

2 min lectură·
Mediu
Acestea se întîmplau în anul în care
În paharele pline, în loc de cuburi de gheață aveam cărăbuși
Căzuți de pe iedera care îmbrăca zidurile groase -
În astfel de ani grecii, cei vechi,
Þineau Olimpiadele -
Citeam pe rupte ajutat de poza ta pe care o foloseam ca semn:
O puneam la întîmplare într-un volum, apoi
Îl luam de la capăt răsfoindu-l pe nerăsuflate,
Grăbit, ca să ajung la chipul tău
Cînd pagina dată mi-l descoperea, rămîneam
Cu fotografia, punînd cartea alături și adormeam instantaneu
Visam sfîrșitul poveștii, finalul cărții, o învățam pe de rost.
Ajunsesem să fiu privit ca un savant, colegii îmi spuneau
Fie \"Învățătorule\", fie \"Desăvîrșitule\"
Cînd ne întîlneam, privirile tale mă demineralizau
Făceam mereu tratamente cu calciu, magneziu, potasiu, sodiu,
Litiu, stronțiu - eram un munte! Muntele lui Mendeleev.
La școală le șopteam tuturor, fără discernămînt -
Eram generos, bun, blînd, de oameni iubitor.
Într-o seară, în timpul unei plimbări de grup,
Am fost surprinși de o ploaie de vară
Și am fugit spre porțile caselor să ne adăpostim
A fost prima oară cînd nu ai stat lîngă mine
Erai la casa vecină, lîngă el
Te priveam dintr-o parte cum rîdeai nepăsătoare -
Vîntul a început atunci să șlefuiască în mine Babele și Sfinxul
Acum lucrarea e desăvîrșită –
Te tot zăresc pe fereastră
Ducînd doi copii la școală
Ce îi învață pe ei acolo?
Tu ce le spui acasă?
086.446
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
235
Citire
2 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Alexandru Uiuiu. “Acestea se întîmplau.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-uiuiu-0021889/poezie/229399/acestea-se-intimplau

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@mihai-titaMTMihai Tița
a doua parte este o poezie frumoasa, bine pusa la punct si care zic eu reuseste sa zgandare sentimentele cititorului.

prima parte deci nu mi-a placut, este prea stangace si lipsita de forta
- Grăbit, ca să ajung la chipul tău
Cînd pagina dată mi-l descoperea, rămîneam
Cu fotografia, punînd cartea alături și adormeam instantaneu
0
@petru-c-cretuPCpetru c.cretu
salutare, maestre-bistritean!
ma bucur sa gasesc un concitadin si mai ales nu unul oarecare...
despre poem, a doua parte curge mai lin, fara adausuri, direct la inima cititorului, mai ales cu:

\'Vîntul a început atunci sã șlefuiascã în mine Babele și Sfinxul\'

te salut, camarad intru poezie...:)
petru sf
0
@alexandru-uiuiu-0021889AUAlexandru Uiuiu
O sa mai postez prozo-poeme si ma onoreaza interesul vostru.
Ziceam intr-o vreme ( eu si Iustin Panta) sa imprietenim poezia cu proza daca noi tot ne avem bine. A iesit asa ceva si astept parerile voastre pe mai departe
Pe la Bistrita se spune \"Daca mai ninge mult asa o sa umblam in genunchi pe sub cer...\"
0
@pandele-maricicaPMPandele Maricica
Poezia e deosebita: in cuvinte normale creati imagini deosebite. Talentul se vede atunci cand, fara sa vrea sa surprinda, un poet o face: il lasa fara cuvinte pe cititorul sau. Ma bucur ca va regasiti in poezie, ca aveti acoperire pentru fiecare litera pe care ati postat-o.
Si pentru ca nu are rost sa redau toata poezia in comentariul meu, nu adaug decat atat: \"Vîntul a început atunci sã șlefuiascã în mine Babele și Sfinxul \"
0
@mihai-robeaMRMihai Robea
o poezie simplă dar nu naivă, plină de căldură, mi-a plăcut.
De altfel începe cu o imagine de excepție, întreaga poezie este deosebita.
cu bine,
0
Prozo-poem. Inca nu m-am prins daca e mai mult proezie sau poza. Proezie deoarece in Bistrita nici nu ninge, nici nu ploua, iar intre doua certitudini, debusolat, nu poti fi altfel decat optimist(adica pro). Poza, deoarece imaginile din prima parte sunt pregnante. Sunt, intr-adevar, snaphot-uri care prind.

Prima parte e mai mult poetica,a doua e mai mult proza... insa unitatea exista. Imi place evocarea timpului mitic de la inceput, insa e putin riscanta. Eternizarea unei stari prin apelarea directa la... illo tempore mi se pare fortata cateodata. Cade in bagatelizari romantice, pare pretext de incipit, solemnizare prin raportarea la perfectiune. Aici, totusi, imi place. E exact la limita dintre solemn si ridicol, adica locul perfect pentru poezie...

Ca proza... am avut revelatia dinaintea finalului. Ruptura planurilor, drama. Fara asta ar fi fost proces verbal... insa sfarsitul a iesit genial. Se vede clar unitatea, mana de scriitor experimentat.

Nu sunt obisnuit cu prozo-poemele, de aceea nu pot aprecia decat ca a iesit foarte bine :)

Cand mai apar texte, mai trec,
0
@elia-davidEDElia David
Foarte frumos. Ce bine e cand te intalnesti cu poezia. Si cat de minunata si vorba aceea cu mersul in genunchi pe sub cer.
Voi mai citi.
0
@miriam-cihodariuMCMiriam Cihodariu
Ce frumos e prozo-poemul acesta! Mi-a placut mult \"privirile tale ma demineralizau\"...

Mai asteptam :)
0