Orasul meu
Ce chefuri amarnice făceam pînă în zori Mașina-n flăcări mergea-mpinsă mai degrabă De barele din spate agățam cu sfori Nu sticle goale, ci balena albă Și o loveam cu capu-n parapeți De-i
Orasul lor
Eu trăiesc în orasul lor : un oraș tăcut și inert Ei mereu sapă ca și cum ar căuta ceva în pămînt - In fiecare zi mai fac cîte o groapă Orașul lor are lumini dar nu are lumină După ora doișpe
Poemul cu Testolina
Am văzut țâțele Broaștei Þestoase Sfârcurile sunt mai tari decât carapacea Pe care am atins-o cu buzele fierbinți, pe care Mi-am plimbat limba A fost fascinant - un sport cu totul nou și
Zilele acestea
Zilele acestea am călătorit mult N-am fost departe - ştii că pentru mine Orice ieşire e o aventură- A plouat mereu aşa că mi-am luat peştişorul ăi Am
Să fim sinceri
Să fim sincerifață de noi înșine, Așadar atenți la lucrurile mărunte! Mi-ai spus Acum îți dau dreptate; de fapt Nu a contat că sub cearșaful alb Sprijinit într-un
O zi de iarnă
O zi de iarnă, ca un ochi de sticlă, S-a nimerit să fie începutul urmăririi - și ai pornit Cu pași mărunți, știind că o astfel de vînătoare e Mult mai periculoasă decît una în care iei totul de
Acestea se întîmplau
Acestea se întîmplau în anul în care În paharele pline, în loc de cuburi de gheață aveam cărăbuși Căzuți de pe iedera care îmbrăca zidurile groase - În astfel de ani grecii, cei vechi, Þineau
