Poezie

Poemul cu Testolina

prozo-poem

2 min lectură·28 noiembrie 2007

Mediu

Am văzut țâțele Broaștei Þestoase

Sfârcurile sunt mai tari decât carapacea

Pe care am atins-o cu buzele fierbinți, pe care

Mi-am plimbat limba

A fost fascinant - un sport cu totul nou și zăpăcit

Un fel de schi fond extrem

Am aprins toate lumânările din încăpere

Și am lăsat ierburile să-și unduiască umbrele

Deasupra noastră

E ca în lift: intri la unu

Și vrei să cobori la parter

Altcineva a chemat liftul sus și...

Și te trezești la șapte- foarte curioasă

Cine o să deschidă ușa

Ne-am scufundat spre începuturile timpului

Spre copilăria omenirii

Am călătorit pe apele inocenței pe carapacea-i întoarsă

Vâslind cu limba: adăpându-ne și înaintând

Prin deșertul lichid, prin muma-lume

Deasupra noastră mocneau lumini și somnul era aproape

Ca un frate, ca o călăuză

Când am ajuns iar la mal, mii de iepurași pufoși

Ne-au fost peisaj iar muzica...

Nu, muzica nu!

O privighetoare tocmai a râgâit într-un copac

Nu!

Sentimentele nu mi s-au schimbat. Secret!

Marele meu secret este că

Am limba atât de rece

Încât pot stinge cu ea lumânări

Îmi ninge saliva din gură

Și cade peste un peisaj cu gesturi abstracte

O Pădure Adormită, prin care

Oricât m-aș chinui

Nu pot să trec. Să trezesc

O femeie. Singura. Cea Frumoasă!

003.302

Alexandru Uiuiu. “Poemul cu Testolina.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-uiuiu-0021889/poezie/1755910/poemul-cu-testolina

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.