Parodie dupa “Romeo si Julieta” de W. Shakespeare, actul 2, scena 2

Actul 9-4+[2,1]-5. Scena[2,45678] (fragnentul: “Indragostitii de matematica”) (vara, intr-o noapte, pe “Aleea Translatiei”, Romeo, Julieta. Julieta sta la fereastra vilei sale, ar Romeo in noua masina O/L). Romeo: O,sfanta noapte! Mult mi-e teama Ca aceasta teorema n-o pot demonstra Fiindca-i noapte… Prea greu sa poata fi aievea! Julieta: Romeo, o formula si noapte buna! De vei reusi a rezolva problema ce-ti voi da, Casatorie de gradul II tu vei avea: Printr-un necunoscut pe care-l voi trimite La tine, maine, ca sa afle: Unde Si cand vrei tu sa construim cununia? Atunci il vei afla, prin simetrie Plan imi esti, te urmez in partea intreaga... (acelasi glas: „Demonstratia mea!“) Viu, viu acum... Dar daca n-ai raspuns bun Te rog... (acelasi glas inauntru) O clipa,viu… Sa nu mai starui Si lasa-ma triunghiului sa ma darui Pan’ ce-oi afla...Unghiuri,laturi... Si le trimit la tine-n zori… Romeo: Pe-o parte din cercuri... Julieta: (apare in fereastra de la noul O\\L) [O PE L] Incearca acum… de mii de ori, pana afli rezolvarea. Romeo: De mii de ori mai grea De nu ma lumineaza fiinta ta. Iubitul spre teorema lui alearga Cum fuge lenesul scolar de-o carte, Cum el spre scoala nu da zor sa mearga Tot astfel greu segmentul se imparte. Julieta: Romeo! L*l... Glas de soimar sa am Sa pot sa-ti dau macar o idée! Perpendiculara-I ragusita, nu cuteaza Sa fie proiectata, caci ar sparge teorema Ecoului si poate ca i-ar face Mai ragusit enuntul sau din simboluri. Decat al meu enunt il spun: Romeo! Romeo: (apare din nou). E piramida ce m-a strigat pe nume? Ce solutie buna am pentru enuntul tau… Iubirea, pentru geometrie in auzul celui Ce-asculta dulcea-i ipoteza… Julieta: Romeo! Romeo: Iubito, am reusit! Juliata: Maine dimineata,spune, la cat o vei finalize? Romeo: La ora egala cu volumul prismei, unde aria bazei e 7 si inaltimea e 1. Julieta: Pana atunci sunt a*a*a ani! Dar nu mai stiu… de ce nu vei Incerca axioma ta? Romeo: Nu stiu... ma lasa doar Sa stau aici pana voi rezolva Problema ta. Julieta: Spre a o solutiona, as vrea sa cred Intr-una Teorema lui Pitagora Gandind ce bine e: eu sa fiu cateta. iar tu ipotenuza. Romeo: Ca tu sa uiti mereu as tot ramane Uitand reciproca sau vreo teorema anume… Julieta: E-aproape ziua: eu as vrea sa incerci, Dar nu mai face ca totul Sa para o formula. Problema mea trebuie sa fie finalizata, Sa poata fi verificata si demonstrata, Si-atunci voi fi geloasa pe simplitatea ei Si-a ta… Romeo: De-as fi solutia! Julieta: Ah, dac-ai fi, iubite! Dar atunci nu Te-as mai gasi niciodata, deoarece solutia e multimea vida si as fi doar un...ah, un dur paralelism. Si-acum fug, fiindca-as fi in stare Sa-ti spun ideea de rezolvare. Sa-ti spun tot,tot,tot de „n“ ori, Tot „a*a=b*b+c*c“, intr-una pana-n zori. (Iese). Romeo: Coboare-se ipoteza pe ochii-ti, triughiul sfant, Si concluzia fie-ti lumina in inima si-n gand. De ce nu sunt eu Euclid sa pot sa formulez axioma paralelelor si sa pot Sa o gasesc, finalizarea si sa pot sa te iubesc! Ma duc sa-mi caut desenul, sa-l implor, spre aceasta demonstratie sa-mi dea ajutor. (Iese).