soția mea

ma abat de la ce imi propusesem si las un semn cu felul in care vad eu acest text, dupa ce am incercat sa ma mentin in specificul lui, atat cat o poate face un cititor, care vine cu propria-i lume. sub reyerva asta, care-i subinteleasa, dar am tinut sa o preciyey pentru a nu fi gresit inteleasa, am eliminat ceea ce imi parea ca in contextul textului ca ansamblu nu spune nimic, fiind metaforizare sau imagerie de umplutura. sau lucruri ce trimit, fortat, la motive din alte texte ale tale. sau, in cazul insomniei, prea mult (si fobii, si depresii, si insomnie... de ce nu si schizofrenie, psihopatie samd? daca tot...)


port bluza ei de trening mă gândesc la furnici mușuroaie
prin mine nu mai curge nimic toate râurile sunt cheaguri

o strig. nu răspunde.
stau pe pânza asta subțire stau pe lista de așteptare.
mi-am făcut o viață din asta
*
soția mea se odihnește pe scaun probează eșarfe și toarce
își aranjează fobiile pe noptieră
depresiile le strânge în brațe
se odihnește puțin nu-și scoate pantofii cămașa
nu simte frig cald plin gol toate mișcările ei au luat forma
scaunului – au patru picioare spătar și pernuță
*
în bluza ei de trening mă gândesc la furnici mușuroaie
afară plouă prin mine nu mai curge nimic
soția mea se odihnește puțin
când se ridică bem 3 în 1 fumăm
trimitem copilul la grădi
ne facem mușuroaie prin creier


ma rog, ar merge si un vers taiat mai limpede, mai ales avand in vedere tonul din finalul textului.

si cu asta am incheiat abaterea.

imi place desenul acestui poem - camasa de trening, odata imbracata, conecteaza parca la o intreaga lume virtuala, cred ca ai prins bine starea asta, marcata de o slabire a comunicarii, ca pe o pojghita subtire de gheata in mijlocul unui lac, incetinirea inregistrarilor perceptiei pana la o amortire semanand cu o obiectificare, evadare si asteptare totodata.

chiar foarte fain realizat text . are imagini care ti se agata de creier, "vulpile argintii sunt bărci de salvare înghețate" plus un mix de referenti izbutit de la trening si gradi la vulpi. O poezie bine rotunjita din punctul meu de vedere ar merita recomandari fara dubii.

mădălina - mă bucur că te-ai abătut de la ce ți-ai propus. e o variantă faină. cu în timp voi reflecta :). mulțumesc
florin - la amorțirea aceea am vrut cel mai mult să ajung. dacă se simte asta și dincolo, e bine. mulțumesc :)
raluca - mă bucur că ți-a plăcut :)

Alexandru,
eu aș evita reluarea complementului direct prin pronume personal, precum "depresiile le strânge în brațe", " insomnia o onduleză prin păr".
construcțiile astea îmi par păguboase și-n mod clar sunt considerate greșite.

altfel, nimic de cârcotit, deși-s cât se poate de critic-agresivă în dimineața asta.
mi-a plăcut mult dezinvoltura acestui discurs, care alunecă limpede și cursiv, în ciuda evidentei simetrii care nu-l sugrumă totuși și nici nu-l întregimentează în vreun fel.
mi-a plăcut bluza de trening, ca pe o altă piele, a celuilalt, pe care n-o lepezi ci înadins o îmbraci.
mi-a plăcut mai cu seama alternața castel-mușuroi și furnicile mișunând de la un simbol la altul prin toată poezia.
și numele poetului, toată viața, mereu ultimul pe lista de așteptare.

l-am văzut pe Dan Puric, aseară, la televizor. vorbind fantastic, despre nimic.
ei și la un moment dat și-a adus aminte de unul care-l aplauda frenetic la un spectacol, strigând: "bă, să mor io că n-am înțeles nimic, dar așa ce mi-a plăăăcut..."

glumesc, desigur.
doream doar să subliniez că cât e de sugestivă și cât de criptică, simultan.

a se retine - am intrat pe aici sa vad daca ai mai scris ceva si am vazut ca am ratat-o pe asta.

imi place cum gheata din prima parte a poeziei se duce treptat, o data cu aparitia sotiei. si mai apreciez lipsa oricarui patetism.

yup. imi pare bine c-am trecut pe aici.