Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

supradoză

1 min lectură·
Mediu
a uitat să se ridice. ar fi putut.
apasă cu degetul romburile de pe covor
ca și cum ar omorî furnici
perdeaua se umflă
cineva a uitat fereastra deschisă
nu. nu vine nimeni și ceva
în piept
îi taie răsuflarea îi fură din aer
niște bărbați rulează covorul
împachetează și pleacă
nu se mai zbate. somnul crește din
tălpi
și se gândește la țestoase.
dacă ar sparge scoarța
dacă ar ajunge la apă
dacă ar reuși să se ascundă
nu vine nimeni camera se zguduie
drumul e sfărâmicios lumina fuge
după bec intră în fire când o fixează
îl ia de mână și pleacă
*
în urmă
furnici aleargă de la un
capăt la altul
045.569
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
115
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Alexandru Gheție. “supradoză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-ghetie/poezie/13985865/supradoza

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@silviu-dachinSDsilviu dachin
huh! trebuie ca ai ascuns ceva in versurile astea! fain descris ceea ce greu se poate descrie.
0
@nica-madalinaNMnica mădălina
o să mă refer la final, întrucât consider că finalul este zona cu cea mai mare greutate dintr-un text (așa cum nu contează prima iubire cel mai mult, ci ultima)

cred că ultimul vers poate lipsi, pentru că sparge tonul de notație detașată încercat până acolo, de fotografie pe care o faci de la o distanță potrivită pentru a capta ceva ce poate vorbi de la sine. să trimiți furnicile în creierul fricii, să poetizezi exact unde este vorba despre figuranții care dau sensul, care dau rezolvarea tabloului (prin corespondența dintre ei și starea interioară a personajului observat și fotografiat), îi fură textului însuși această posibilitate. poetizarea din ultimul vers, mai puternică decât în restul textului, atrage atenția asupra ta, cel care te uiți și vezi, e un fel de legendă a întregului tablou, pe care, alăturându-i-o, îl dezvrăjești.

scuze pentru excesul de cuvinte, cred că ai prins ideea, de fapt.

spus altfel: de ce nu ne lași să ne dăm seama că e vorba de frică? crezi că textul nu-și face singur treaba, până la acel vers, treaba de a sugera că, printre altele, este vorba și de frică?
0
@ecaterina-stefanEcaterina Ștefan
ar fi fost fain să începi cu \"niște bărbați rulează covorul împachetează și pleacă\". și să construiești ceva de aici. versurile acestea mi-au plăcut, în rest, textul mă cam pierde, de balast, de prozaic, nu știu exact din ce cauză.

și cu toate că mizezi mai tare pe verbe, care ar trebui să dea acțiune, poezia e sacadată, așa am citit-o. poate și din cauza sonorității cuvintelor, cum ai, spre exemplu, în ultima strofă, în versuri consecutive, \"furnici\" și \"creierul fricii\", cu o pronunție cam rârâită.
0
@alexandru-ghetieAGAlexandru Gheție

mădălina - nu prea știu cum să cântăresc acolo - prima iubire vs. ultima :). Dar da, m-ai convins. plus că ezitasem și eu la frica aia. mai erau alte variante. așa că o să las fără ultimul vers. cum spui...

katy - ți-au plăcut versurile pe care le-aș fi scos eu... :)) las că scriu alt text și poate-ți place acela. aici nu mai modific. iar rârâitura din \"creierul fricii\" uite, dispare... cât despre balast, ufff am oroare :)

silviu - n-am vrut să ascund, pur și simplu, așa mi s-a arătat pe hârtie :)

vă mulțumesc pentru păreri, sugestii...

alex
0