timpul tău să rănești

place că ți se conturează tot mai mult stilul, și că e așa poetic. atractiv. ușor de citit. bine legat.

\"piatra stă îngenuncheată pe genunchii altei pietre
și tot așa din genunchi în genunchi până
la apa fericită din genunchiul tău
până la rugăciunea finală care separă
lumile astea mici și închise ca niște suflete
cu trei degete împreunate fac semnul crucii
e ca și cum mi-aș tăia sinele și din mine
s-ar desprinde niște gene uriașe de femeie\"

aprecierile mele.

apa nu poate fi fericita in genunchi si nici fericirea cuiva - zic si eu - ca am avut.....si acum nu ma intreba daca rece sau calda!, glumesc

mi-a placut poema - ai un stil care nu curge singe, dar cu toate astea de neuitat

un punct de vedere deloc masculin. nici ideea tematica nu o inteleg.
accente prea mari optzeciste
alexandru, nu mai merge pe ipostazele astea. te obliga la o limitare prea mare.

va multumesc pentru semne
katy - ma bucur ca ti-a placut, mai treci
anni - multumesc
veronica - perfect de acord, dar e o trimitere evidenta catre stanescu, catre stilul acela rotund din poezia lui. de vreme ce nu scriu asa, nu mi se pare chiar aiurea aceasta apropiere de optzecisti :). apreciez punctul de vedere, sinceritatea si va mai astept pe aici,

alex