Poezie
Poezie cu blindaj (electronic)
\"Dar câte divizii are papa?\"
2 min lectură·
Mediu
Când deschid microsoft officeul
ușa din camera mea
Fâlfâie ca aripa ruptă a unui înger
Nu tastez nimic special
Mă întind în pat.
Vulturii știu ce au de făcut
Îmi vor ciuguli ficatul tăcuți.
Zâmbesc.
Nu e ăsta mitul meu preferat.
Eu îl ador pe Sisif.
Întind degetul spre geam. Spre voi.
Precum acel Adam din Capela Sixtină.
Nimănui nu-i pasă.
Nici măcar trecătorilor de sub balconul meu.
Acum ceva timp am scris o poezie despre un lunetist
Un lunetist de carton care invita cetățenii trecători
Să defileze fără spaimă pe sub balconul meu.
Acum m-am răzgândit.
Să nu mai treacă, să-și vadă de existențele lor penibile.
În care Dumnezeu e un bătrânel simpatic care merge la wc
Sprijinindu-se de ziduri.
(În primă instanță am vrut să scriu boșorog...
Știu, suna a blasfemie.)
Mă tot chinuie o imagine, un Dumnezeu tinerel în autobuz.
Șofer de autobuz. Cu șapcă și un sacou pe care să scrie.
”Șoferul acestui autobuz este Dumnezeu.”
Mda, îmi place să beau multă cafea și să-i atribui tot felul de meserii
Prin care e nevoit să ia contact cu oamenii.
Nu-l înțeleg. E chiar așa de greu să coboare pe pământ
și să împartă boschetarilor bilete de loterie câștigătoare?
Fericire la plic. Instant.
Închid microsft officeul
Cum era și normal, vulturii dispar.
Dumnezeu a ieșit din tură
Pleacă spre domiciliul lui actual.
Mă furișez după el.
Șefu\', n-ai o țigară?!
Se întoarce, e foarte afabil.
Mă recunoaște.
Ne pupăm, doar de complezență.
Nu-i plac mult contactele cu oamenii.
Îl înțeleg. Nici mie cele cu divinitatea.
Îi îndepărtez câteva fire de praf imaginare de pe sacou.
Îmi spune.
Te-aș ruga să-ți faci un favor.
Interesant.
Îl ascult foarte atent.
Albert, data viitoare când închizi calculatorul
Salvează-ți poeziile pe un cd.
Zilele astea umblă un virus
Deghizat în Papa Pius al XII-lea
Care șterge orice urmă de compasiune umană
La nivel de poezie electronică.
094.961
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Albert Cătănuș
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 315
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 53
- Actualizat
Cum sa citezi
Albert Cătănuș. “Poezie cu blindaj (electronic).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/albert-catanus/poezie/1771818/poezie-cu-blindaj-electronicComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ACma bucur ca-ti place, e un poem mai de vara.
merci, te mai astept
merci, te mai astept
0
ACdaca nu intelegi, nu-i nimic grav. nici eu nu inteleg tot timpul.
merci, te mai astept
merci, te mai astept
0
CSAre ceva teribil de atragator poezioara asta. Trebuie luata la pachet, zambita, lasata in extravaganta ei. Mi-a placut in mod interzis, asa cum iti plac golanii la colt de strada. Are nu stiu-ce si nu-stiu-cum, un fel de originalitate de ghetou. Suficient de puternica, ca sa ma faca sa scormonesc inapoi dupa ea. :o)
0
ACmultumesc foarte mult pt comentariu. si eu te citesc in mod constant.
te mai astept
te mai astept
0
ALmi se pare una din poeziile acelea pe care le scrii pe coltul mesei, pe un colt de foaie, cu tigara in coltul gurii si cu ochii mijiti de fum...:)
asta nu inseamna ca lectura nu a meritat. desi taaare sunt obositoare patratelele acelea care tin locul diacriticelor.
mi-a placut mult dumnezeul-sofer si fericirea-instant.
P.S. buna si ultima ta proza, cea cu pictorul Traian (e ultima, oare?)...din pacate, n-am avut timp sa las semn.
asta nu inseamna ca lectura nu a meritat. desi taaare sunt obositoare patratelele acelea care tin locul diacriticelor.
mi-a placut mult dumnezeul-sofer si fericirea-instant.
P.S. buna si ultima ta proza, cea cu pictorul Traian (e ultima, oare?)...din pacate, n-am avut timp sa las semn.
0
ACDios mio, cand o sa scap de ele?! merci-merci, te mai astept. ma gandesc cum sa solutionez tema diacriticelor, a devenit o prb existentiala ptr mine :D
0
TGO alegorie, în care abstractul nu trebuie căutat printre rânduri (aparent normale, inclusiv transcendentalul), ci în aplombul (abstract) și în periplul (abstract), care mai au, cu siguranță, paliere subdivine. „Întind degetul spre geam. Spre voi.” a trebuit să folosească un punct, între două cuvinte, pentru a se remarca locul îngust al clepsidrei, dar și sorbul, format din noi toți. „Mă furișez după el./Șefu’, n-ai o țigară ?!” ne determină să ne furișăm în lipsurile vieții noastre. Sigur că trebuie să ne salvăm câte ceva, ca să nu ne fie ștearsă „orice urmă de compasiune umană./La nivel de poezie electronică.” Un nivel cât o deghizare poetică.
0
napoleon:te arestez!
papa:te excomunic!
sper să nu mă lase memoria.
fiecare cu adorații lui..
ps:mie îmi place și acest stil al tău......mai metafizic să-i spun.
sincerial,