Poezie
Răceala
1 min lectură·
Mediu
Așa este viața mea:
Cineva trece pe malul râului-
Se apleacă și notează ceva cu un deget în apă,
O umbră se descalță pe prag
și intră cu picioarele ude în camera goală-
Lipăie ca un scâncet orb în memoria lumii.
Lumina îi sigilează conturul-
Nu are nicio putere să-și ridice poverile.
Presimte un început de vedere. Cu ochii bine închiși
înaintează ca o canalizare prin centrul urbei,
fără nici o primejdie.
Paza bună atrage fluturii nopții și câinii comunitari.
Moartea completează un rebus
În cimitir
cadavrul se îngroapă de bunăvoie-
Sucește-i mâna la spate dacă încă respiră!
Prins între taxiuri galbene,
cu vocea în aer
am împăturit cuvintele.
033.574
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Mihalache
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Mihalache. “Răceala.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihalache/poezie/1788533/racealaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
nimic nepotrivit aici, prezența apei care purifică, regeneratoare, ascuțișul metaforei pe străzi de gips, un final ceva mai straniu, de înțeles, meticulozitatea din final și liniștea celui care știe ce face, poezie. Reușită, risc să mă repet așa cum nu reușești în ce scrii.
0
Viața este o succesiune de umbre cu picioarele ce lipăie în balta lumii și împăturește cuvintele într-o carte cu coperțile neființei și paginile în care sunt scrise întâmplările oamenilor.
0

Sucește-i mâna la spate dacă încă respiră!\"- o dovada oarecum hilara cu o nuanta sadica .\"O umbră se descalță pe prag
și intră cu picioarele ude în camera goală\"- continua sa redea poemului acea nota sobra a vietii ciotadine aceea increngatura de stari patologice si de nexplicat.ai incercat sa descrii o lume complexa cuprinsa de \"Răceala\" organica si neorganica un peisj destul de ambiguu in care rar maiu deosebesti trasaturi umane