Răceala

In poem apre o dezolare care nu este generata de o forta exterioara .Observ totusi:\"cadavrul se îngroapă de bunăvoie-
Sucește-i mâna la spate dacă încă respiră!\"- o dovada oarecum hilara cu o nuanta sadica .\"O umbră se descalță pe prag
și intră cu picioarele ude în camera goală\"- continua sa redea poemului acea nota sobra a vietii ciotadine aceea increngatura de stari patologice si de nexplicat.ai incercat sa descrii o lume complexa cuprinsa de \"Răceala\" organica si neorganica un peisj destul de ambiguu in care rar maiu deosebesti trasaturi umane

nimic nepotrivit aici, prezența apei care purifică, regeneratoare, ascuțișul metaforei pe străzi de gips, un final ceva mai straniu, de înțeles, meticulozitatea din final și liniștea celui care știe ce face, poezie. Reușită, risc să mă repet așa cum nu reușești în ce scrii.

Viața este o succesiune de umbre cu picioarele ce lipăie în balta lumii și împăturește cuvintele într-o carte cu coperțile neființei și paginile în care sunt scrise întâmplările oamenilor.