Tristețea prizonierului meu

da ultima strofa e frumoasa. romanticule :)
e misto imaginea cu piatra si cu zidul. dar in poza, pari cam dur ma.
si-s reusite si ultimele 2 versuri zic eu.
vine primavara.

primavara, de vreo luna si ceva. peste 15 grade sunt in atmosfera zilnic, cred ca am si racit. hapciu! hai mai tosa, ma simt penibil, chiar asa, romantic??? parca tu nu ai fi :D
merci-merci.

Mișto poema Albertule, mai ales treaba cu \"folosim simultan aceiași pereche de aripi\"...O primăvară senină domnule.

Cu prietenie, mai trecem.

merci de semn, iti doresc si tie o primavara senina si numai lucruri extraordinare
te mai asteptam

Alberto,

Ai redat o contopire armonioasa in ultima strofa. Mi se pare ingenioasa comparatia intre moarte clinica si gelozie de tip shakespeareian. Din nou aluneci pe aripile romantismului, dar nu iti fa griji ca e de bine, cel putin o faci intr-un mod placut. :) Ne mai auzim!

Cu prietenie, Dia

imi place cum ai spus: \"contopire armonioasa\".
merci, te mai astept.

Ce faci othelo, pardon alberto, o lasi pe desdemona si te-nhaitezi cu baba aia de vrajitoare,, gelozia shakespeariana,,?
O baba stelara cam iritata de purtarea ta!

merci de trecere. vreau sa-ti dau un sfat amical, comenteaza la text, altfel o sa bantui prin offtopicuri mult si bine.

Interesant este că viziunea acesta: „ne mutăm unul în celălalt” pare a fi un fel de obsesie și pentru alții. Citeam, nu cu mult timp în urmă, o altă poezie (Florin Caragiu – „amurgul idolilor” – poezie postată pe acest site pe 14 feb. 2008 ), în care descopeream versul: „am căzut în tine demult și nu există ieșire”. Un loc comun? Un impuls inconștient? Psihanaliza (după Jung) ar spune că e vorba de o reflectare a unui arhetip din subconștientul colectiv: anima. Iată-l și într-o poezie a Etei Boeriu: „asemănarea-acestor două trupuri/când curg dintr-unu-ntr-altul ca nisipul/clepsidrelor…” („Rugă pentru înserare”, din vol. „Ce vânăt crâng”- 1971). Eu însumi scriam într-un text mai vechi: „ne scurgem unul într-altul…”, fără să fi citit versurile pe care le-am citat mai sus…

stiu despre ce texte vorbesti. da, in subconstientul uman exista tendinta de prabusire in persoana iubita, de a te refugia in celalalt. nu sunt un inovator, am pus pe hartie, ma rog - pe monitor, ce simteam.
merci pentru comentariu, te mai astept

mishto, am iesit sa vad si eu poezia, ma duc la loc sa ma bag in gelozia mea nesheskipirenianana)). moartea clinica- putin cam exagerat, dar cine se pun4e cu sufletul indragostitului:)
adriana

merci, ma bucur ca te scufunzi si tu. ce sa-ti zic, scufundare placuta tuturor
te mai astept