Adriana Marilena Stroilescu

Prielnic sa-ti fie vintul, placuta clipa din zori!...

Incerc acum sa pun in practica lectia electronica pe care mi-ai dat-o intr-o dimineata de joi si de cuvintele mele vor ajunge la tine, inseamna ca tu esti un profesor bun iar eu o eleva cuminte. Mi-a facut placere sa ma plimb pe aici,prin scrierile tale in proza, cu mult mai mult decit prin poezia cuibarita in sufletul tau. Au mai mult nerv si substanta. E frumos in S.F.uri si in Personale ca o boare de aer proaspat in care Asimov se-nvirte prin \"Spuma zilelor\" cautind sa patrunda emotii ascunse intr-o camera sufocata de flori a la Boris Vian si nestiind ce sa mai spuna arunca \"O piatra din cer\" dezbracata de metafore dar cu multe sensibilitati ascunse in petale de nufar.


Amadriada

“ Cand ti-e scump un om, lesne pot sa-ti fie icoane pentru adevarate ingenunchieri, toate obiectele neansufletite ale intimitatii lui” spunea cu o inconfundabila delicatete si gingasie Ionel Teodoreanu.
Adeseori iubirea are multe asemanari cu copilaria, necugetarea, imprudenta, risipa, rasul si plansul, sunt aidoma caci in iubire totul se schimba, toate devin insemnate si dintr-un nimic naste un colos. Eu nu am stiut niciodata sa caut dragostea cu capul ci numai cu inima. Ma bucur ca mi-ai patruns universul intelegandu-ma atat de bine, probabil ca si tie iti este mai aproape verbul “a simti” singurul care exprima o stare fata de toate celelalte care exprima o actiune...Multumesc de trecere si semn.

Amadriada

Ha-ha-ha...
Ce nebunie vesela e aici la domnul Anton!
Si eu care tocmai o luasem tiptil-tiptil catre gara, la tren cu Ana Karenina sau poate cu Doamna Bovary cind am dat nas in nas cu Tache Yanche si Cadir (3 intr`unu) sau poate chiar cu domnul Anton?!...
Cine mai stie cine cu cine sau de ce ori cum si in ce fel, dar e bine aici si nu pot sa spun decit atit: iti multumesc, Liviu Nanu, m-ai salvat.
Adio sinucidere desi pe mine nu ma ingrozeste moartea (toti sintem datori cu una) ci felul de a muri. Asa ca,inapoi la scris si la poezie sa transform in virtuti defectele de care nu pot sa scap.
Mi-a facut placere sa te citesc fiind convinsa ca 2x8 fac intotdeauna 3 si iata, de dragul tau o sa colind din nou cu primavara prin cafenele desi sint hipertensiva. Sa nu-ti fie frica, nu te voi dezamagi; o sa vin imbracata frumos si imi vor straluci ochii adolescentin in suris, caci versurile tale mi-au redat increderea si pofta de viata.

Nespus de bucuroasă mă simt să te regăsesc aici, pe drumul meu împărîțind aceleași trăiri, ține un buchețel de margarete să-ți lumineze calea, poate că-ți plac, mai peticim un pic sufletul, mai schimbăm un cauciuc, viața merge înainte cu bune și rele iar somnoterapia este adesea un leac întru` vindecarea multor obstacole pe care destinul ni le așează în față tocmai pentru a le depăși.

Ama

de unde trag concluzia ca a scapat Ion sa nu-i rupa picioarele Gheorghe frate-frate da’ branza-i pe bani ca eu tocmai am trimis niste calupuri in Italia cica acolo nu are acelasi gust sapunul de am facut fractura deschisa pe cord de atata ras intre vertebra 3 si 4 la gleznele scaunului tot hlyzindu-ma cand am cazut de nici nu-mi mai revin la gaura stanga din buzunar a plamanilor stii tu blugii aia ai mei de ma fac mai tanara cu 10 ani ca tutunul e ieftin in Romania da eu tot n-am bani sa-mi pun hota sa-mi aerisesc nitel creierii imbacsiti deh, dar am ochelari cu lentila bifocala care s-au aburit ca rad cu lacrimi de a murit si oaia vecinului de la atata cataclysm si acum imi bate in teava de la calorifer cu polonicul zice ca intotdeauna e mare taraboi la mine si daca ma reclama la politie suporti o parte din amenda ca de la tine mi se trage totul, de-aia ma gandesc eu la makedoni ca ei nu cresc oi la bloc da’ mie imi place Franta si iti mai scriu eu cand vin din Italia ca plec de Craciun si mi-au zis ca daca ma duc imi fac si brad artificial

sora ta
de la Spitalul de Urgenta
Aditza

p.s. p.s. vezi ca am pus si 2 virgule si niste y pe undeva ca sa fiu mai sexy si ma semnez cu tz ca de-aia m-a trimis mama la facultate sa ma fac fata desteapta si sa nu incep nici o propozitie cu “deci” daca nu trag nici o concluzie.

Stiam ca sint multi autori care se vor exprima cu mult mai mult talent decat mine, dar de ce sa mint, mi-ar fi placut sa fiu eu pe locul intai, altfel de ce m-as fi inscris cu un meniu intreg ( aperitiv, fel principal si desert )... A se intelege foarte bine, nu contest clasamentul, fiecare reteta are savoarea ei si inventivitatea celui care a propus-o, vreau numai sa semnalez ceva si anume: am fost constransi prin chiar regulamentul concursului intai la 150 de cuvinte, apoi la 100, ceea ce ingradeste mult posibilitatea unei combinatii de efecte asa cum bine spune colegul meu Ghiocel ca ar fi dorit sa vada, tot respectul pentru al sau comentariu \"zic si eu\"...
Totusi dupa cum usor se poate observa si ochiometric la incadrarea in pagina, Dragos Rosca = 130 cuvinte, Radu Tudor = 165 cuvinte, Ion Diviza = 127 cuvinte, Elena Malec =peste 200 cuvinte, Andrei Neagu = 109 cuvinte si nu cred ca are rost sa mai continui... Data viitoare nu ma voi mai chinui atat sa scriu cu sablon, mai rau decat pe o planseta la proiectare si voi veni nu cu un meniu, ci cu o intreaga Carte de Bucate, ca doar bucataria este si ea o arta ca si multe altele, de-asta cred ca-i si spune Arta Culinara. Daca intereseaza pe cineva, facand abstractie de toate celelalte pe care le-am insirat aici, eu as fi votat asa pentru podium: locul 1 Rabdari prajite ( Laurentiu Orasanu ), locul 2 Pesmeti dietetici { Elena Malec }, locul 3 Colaci cu mac a la Petre Tutea ( Irina Iacovescu }.
Felicitari pentru toti participantii si pentru mine care se pare ca m-am calificat chiar pina in sferturile de finala.
in rest, 1, 2, 3, 4, 5, 6 ..... suta, cine nu e gata il iau cu lopata... Aplauze va rog... Multumesc!

:) Amadriada

“apoi încolăceam orizontul la glezna ta stîngă
pînă cînd rîdeai zguduind sînii albaștri ai norilor”


bijutierul indragostit alearga infinitul sa-l agate-n bratari la glezna iubitei, rezonanta cantabila meloterapia albastra a sunetelor sparge culori zgalataind de bucurie fantanile cerului intr-o subtila excitatie muzicala cu parfum de mosc si totusi, si totusi, calcaiul lui Ahile...

:)
Cu drag,
Ama

Aoleooooooooo, nea Adriane, nici nu ma asteptam de un asemenea raspuns din partea lu\' matale ca ai o gura de ma intreb cum de-am avut curaj sa zic ce-am zis sau sa cint o manea aci pe site adica pe agonia.ro nu site de-alea de cernut faina sau stiu eu ce-am facut in seara aia de daduse vitejia peste mine si am sarit si eu ca un cocos pitic la bataie da\' nu retractez nimic si parca nu mai mi-e frica de foarfecele ala al tau ce zic eu foarfece ca era de-a dreptul coasa si totusi ce aer proaspat e dimineata la firul ierbii de te omoara in cintec mierla de-aia si vorba ai mierlit-o pardon am mierlit-o sau sintem mierliti noi astia toti cu poezia in cap ori in picioare fiecare dupa posibilitati precum o zi urita ca porcu\' dar poate ca stii ca exista si o estetica a uritului sau un urit estetic intocmai ca si el porcul ca de-aia e sarbatoarea cu taierea de-i zice Ignat dar ce pacat ca-l sacrifica, sau o fi circumcizia cochonului ca vine din franceza si tare-mi pare rau de el ca la vie est belle da\' noi avem struguri mai buni la via noastra si lacrima lui Ovidiu e la sticla de trei sferturi ca am avut noroc sa-l exileze la Pontus Euxinus nu pe porc ci pe Ovidiu.
Oricum ziua mea a fost super caci nu m-asteptam sa ma bagi in seama si apoi se stie ca bufonii sint cei mai mari tragedieni ai lumii sau ai regelui oricum e bine ca uite am inceput sa te citesc mai atent si ai stofa domle\' stofa de
prozator nu gluma si ce bine mai minuiesti ironia dar si fineturile ce mi le-ai zis mie nu fineturi de facut pijamale ci de-alea de finesse oblige pardon excuse-moi noblesse oblige doar daca nu cumva jucai pocher din ala de pui pe masa nu stiu cite bete de chibrit si zici \"oblij\" iar altul zice \"p de 3\" si eu cine stie ce iluzii imi fac in mintea mea de ciupercuta asa ca mai bine ma duc sa ma rog sa-mi dea si mie doamne-doamne nitica inspiratie si de-aia de scris si de-aia de tragi aer in piept.

Cu respect,
maica Amadriada de Titan

P.S. nu titan adica gigantic si
nici elementul ala cu numarul
atomic 22,.... cartierul Titan

Lucian, eu nu arunc niciodata cu pietre in fantana din care am baut si nici in cea din care beau, cu atat mai mult in oameni, doar sorbim toti din acelasi izvor al poeziei, iar apoi, parerea cititorului este suverana si nu multi au curajul de a prefera omul destept omului amabil. Apreciez faptul ca m-ai citit, ai comentat la obiect pe text, ba chiar am obtinut nota de trecere. Se pare insa ca doua excese bantuie lumea: a exclude ratiunea, a nu admite decat ratiunea\", asa ca mi s-ar parea mai cuminte sa stam frumos pe linia echilibrului si sa ne citim in continuare, esti oricand binevenit in paginile mele. Sper ca de data asta m-am facut mai bine inteleasa. Multumesc pentru urari si inspiratia fie cu tine! Iasomia am luat-o din poemele tale pe care le citesc adesea cu placere si nu m-ai deranjat.

La buna si grabnica reauzire,
Amadriada

La mine in casa e cald si timpul se dilata cand te citesc de fiecare data cu aceeasi curiozitate sa vad ce-ai mai nascocit. Ironia este modul cel mai rafinat de a expune defectele altora sau ale societatii. Ca un graunte de sare datorita caruia mancarea capata gust, acesta Divina Tragedie a ta ma insoteste in noptile mele albe.
Felicitari pentru reusita volumului! Inspiratia, talentul si puterea de munca sa-ti fie mereu aproape!

Cu drag,
Amadriada

Da, chiar asa a fost si poate daca nu citeam cronica m-as fi indoit ca eu am fost noua venita, cea care iertate-i fie emotiile s-a urcat pe scena si a mai si recitat. Acum ma intreb de ce naiba am avut atitea emotii, mai rau ca un copil in prima zi de scoala, probabil pentru ca nu am mai vazut de mult timp atit de multi oameni buni si frumosi strinsi la un loc, plini de talent, generozitate si daruire.
Iar despre tine, ce sa zic, Irinuca draga mea, esti demna de toara lauda, noi savuram momentele iar tu nu mai pridideai sa umpli paginile si desi in sala era intuneric, un cer de lumina s-a revarsat dintr-o data pe umerii tai facindu-ma sa simt a nu stiu cita oara ca este mult mai bine sa dai decit sa primesti. Simtaminte generoase, talent, pasiune, munca, asta esti tu, tu si toti ceilalti de acolo care transforma visul in realitate sau realitatea in vis. Stiu ca esti obosita, dar vezi ca s-au mai strecurat citeva mici greseli de ortografie, ceea ce era si normal la tot acel cumul al trairilor de acolo, asa ca atunci cind te mai relaxezi un pic reciteste si corecteaza.
Cunosc ce feste iti pot juca tastatura si noptile nedormite exact cind ti-e lumea ma draga, am patit-o si eu...
Ramin in continuare o fidela cititoare a ta si astept cu nerabdare urmatoarea intilnire si cronica.

Unghiile de gnomi sint ca niste picaturi de ploaie in forma de lacrima. Ele sint frumos rotunjite la capat, fara asperitati si au eclectismul discursurilor lui Cicero cu o nuanta predominant platonica, iar atunci cand le privesti nici nu stii ce sa faci, sa razi ori sa plangi pentru ca asa cum exista lacrimi de tristete exista si lacrimi de bucurie. Unghiile de gnomi scormonesc de zor, aproape insesizabil cautand culori prin inima pamantului si visand la armonia universala iar apoi, daca esti cuminte vin tiptil-tiptil in poezia ta.Sa-mi spui cand ajung la tine...

:)

E tare placut sa ma regasesc din nou acasa printre cei dragi si nici nu stiti cat de bine imi e sa vad ca nu m-ati uitat.
Codrina, Alina, dragele mele, multumesc mult de trecere, ganduri si semn, primavara, iubirea si inspiratia fie cu voi!

Ama

Chiar ma intrebam ce-o fi cu tine, mi-e tare dor sa mai impartim o data bucuria rostirii sau a tacerilor pe coltul mesei la Ateliere, tu stii sa faci atat de bine sa arda aerul dintre noi caci aparenta ta nonsalanta nu e decat o alta forma de a darui fara sa astepti nimic in schimb.

Amadriada

Stii tu, Cristina, nimeni nu se poate izola in el atat de mult incat sa ajunga la forma cunoasterii in stare pura, decantand ce ii vine din traditie si ce ii vine din sine insusi, viata le implica nu numai si pe una si pe cealalta, ci si amestecul irezistibil dintre cele doua, dar daca ti-a placut, e bine. Multumesc pentru comentariu si trecere, esti oricand binevenita aici.

Cel mai bine era sa incepi cu un citat corect, eu n-am spus \"ce vreau sa scriu si nu vrea sa-mi iasa\" asa cum redai tu, sau poate nici la tine nu era o ora tocmai potrivita, nu stiu care e decalajul de fus orar existent intre noi.
Chiar ai mirosit bine, ma intreb daca nu cumva am dat nastere vreunui sofism de tipul \"cerc vicios\" sau \"petitio principii\", caci una dintre operatii s-a efectuat cu anestezie generala asa ca eram adormita. Cea de a doua s-a facut cu rahie, acolo eram perfect constienta doar ca a dat buzna peste mine tautologia in logica simbolica a matematicii si am inceput sa vad culori \"daca x este albastru, atunci x este colorat\", numai ca, in loc de variabilele x si y eu am preferat varianta \"am innebunit irecuperabil\". In cazul in care insinuezi ca vreau sa epatez, cuvintele nu au fost aruncate in vint, senzatiile fiind traite chiar intr-o sala de operatie si te asigur ca arsura briciului este la fel de puternica precum cea a alcoolului, tocmai asta incercind eu sa sugerez prin cuvinte tari, tip cezariana, Gin , uite nici nu mai stiu cite grade avea dar mi-a placut eticheta, iar la Bucuresti noaptea este calma, nici macar o frunzulita nu se clinteste in aer.
In rest, roata e rotunda, existena este ceea ce exista, iar tu fara ginduri ascunse, ai facut o disectie lucrind chiar pe text si chiar civilizat as putea spune, iar eu am promis cuiva ca nu voi mai fi refractara la critica si cu atit mai mult vulnerabila. La buna reauzire!

nu trebuie sa plangi, lacrimile de sticla sunt uneori inestetice iar daca se sparg te vor durea obrajii de atata suflet si te vei taia pe fata, e doar un vis urat, uite iti fac o salteluta cu radacini din iarba sa dormi linistit si maine cand te vei trezi ai sa vezi ca totul e bine, zau n-a fost decat un amarat de vis urat.

ama

unt zahăr ceva faină
poezie clandestină
bonjour et comment ca va
asta e replica mea

:))

Ama

Ești aici, aproape de sufletul meu, îți doresc să ai parte de tot ceea ce e mai bun pe lume nu numai astăzi ci toată viața ta!

Amadriada

Cineva a trecut peste mine cu mașina de tuns iarbă, așa-mi trebuie dacă m-a pus dracul să mă așez în mijlocul peluzei, ori poate îngerul gândindu-se că astfel îmi poate salva prețioasa libertate de femeie îndrăgostită decadent de vagabondul stelar, acum mă târăsc cu ce-a mai rămas din mine în mijlocul câmpului să-mi ling rănile, poate doar așa voi înțelege că nu mai sunt eu sarea pământului epuizând durerea, deși mi-era bine ruptă din coasta lui, acum totul mi se pare inutil și teribil de greu, nimeni nu m-a învățat cum să pășesc fără umbră sau cum să înalț o biserică din piatră, probabil că până la urmă mă voi adapta unui etern anotimp secetos lecuindu-mă, simt că e semn de bine dacă izvorul lacrimilor în sfârșit a secat, doar să-mi dai câteva cioburi de la tine, vreau să-mi construiesc o fereastră prin care să privesc la nesfârșit marea, voi avea grijă să nu-mi rănesc degetele, poate doar puțin, sufletul. Iar tu, îndepărtează-te degrabă de Marea barieră de corali, mi-au spus pescarii filipinezi că scoica aceea uriașă care se cheamă \"carapacea morții\" poate reteza cu valvele piciorul sau brațul unui om. Ar fi păcat să rămâi fără zbor.

cu drag,
Amadriada