Poezie
Somnoterapie
1 min lectură·
Mediu
umbra microbuzului toarce drumul
hemogramă de roșu la asfințit
macii rostogolesc înaltul din lanul de grâu
în curând se va ridica înserarea
culcuș de stele în pântecul nopții
embrionul își ghemuiește semiluna
crai nou peste lume cu tăcerile noastre
plopii înțeapă cerul monosilabic
pe axis mundi primăvara rămâne
între noi agățată orizontală Hiperboree
pânza de păianjen a păpădiilor
într-un cauciuc spart melopee
la marginea gândurilor ne atingem în treacăt
cu flori de câmp mâinile
0125.746
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Adriana Marilena Stroilescu. “Somnoterapie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adriana-marilena-stroilescu/poezie/124936/somnoterapieComentarii (12)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
in sfarsit ai revenit, adriana:)...microbuzul acesta e atat de sucit uneori, schimba sensuri, ba schimba chiar drumuri, ba schimba chiar gandurile.
e atat de straveziu si de curat poemul tau incat cuvintele mele in comentariu nu ar face decat sa atenueze luciul pretios al unui metal rar.
e atat de straveziu si de curat poemul tau incat cuvintele mele in comentariu nu ar face decat sa atenueze luciul pretios al unui metal rar.
0
Am umblat pe drumuri bătătorite cu soare, doar că uneori acest soare mai obosește și el alunecând ușor de cealaltă parte a zării pentru a reveni apoi și mai strălucitor cu noi povești de lumină, știi tu mai bine cum!
Ama
Ama
0
Nespus de bucuroasă mă simt să te regăsesc aici, pe drumul meu împărîțind aceleași trăiri, ține un buchețel de margarete să-ți lumineze calea, poate că-ți plac, mai peticim un pic sufletul, mai schimbăm un cauciuc, viața merge înainte cu bune și rele iar somnoterapia este adesea un leac întru` vindecarea multor obstacole pe care destinul ni le așează în față tocmai pentru a le depăși.
Ama
Ama
0
Eu sunt cea care trebuie să-ți mulțumesc pentru aplecarea delicată și privirea ocrotitoare pe care ți-o simt dedicată florilor de câmp, aceste împărătițe ale universului uitate pe nedrept uneori și nebăgate în seamă de către cei mai mulți.
0
Versul al treilea este singurul care mi se pare mai slab, în rest o poezie delicată și încărcate de imagini.
0
merci pentru trecerea ta minunata,pe langa poezia mea.m\'da prokofiev, mahler debussy,popper,ceaikovski.etc.mai vb.
plopii intzeapa cerul monosilabic.
plopii intzeapa cerul monosilabic.
0
De data asta am ascultat, am scos pionezele, mulțumesc de trecere și sugestie, mă bucur că-mi porți de grijă.
:)
Ama
:)
Ama
0
\"la marginea gândurilor ne atingem în treacăt
cu flori de câmp mâinile\" - m-a imresionat mult de tot, parca ai spus cu sufletul meu: ador florile de camp, de munte, florile salbatice...
(cu mare intarziere, dar, cred, mai bine decat defel: LA MULTI ANI! FII FERICITA! STII CA SE POATE, ORICUM: SE POATE !!!)
cu flori de câmp mâinile\" - m-a imresionat mult de tot, parca ai spus cu sufletul meu: ador florile de camp, de munte, florile salbatice...
(cu mare intarziere, dar, cred, mai bine decat defel: LA MULTI ANI! FII FERICITA! STII CA SE POATE, ORICUM: SE POATE !!!)
0
cu drag îți întorc urarea
și zâmbesc fără motiv
ești tot zodie de apă
mulți ani și ție tardiv
strângem anii imortele
eu să știi că n-am uitat
cercelușii tăi cu perle
ce se răsfățau pe pat
a fost ziua cât o viață
și o viață cât o zi
în pod la Casa Pogor
conjugând verbul a fi
ne-a prins cerul luna-n plete
noaptea să o luminăm
amazoane în terțete
e bine că existăm
Tolstoi spunea “nu știu în viață decât două năpaste cu adevărat, remușcarea și boala, iar fericirea nu există decât sub forma lipsei acestor năpaste”, remușcări n-am iar bolnavă nu sunt, atunci înseamnă că sunt fericită :)
Mi-e dor de poezie, mi-e dor de tine, mi-e dor de neasemuitele clipe petrecute la Iași și de cei pe care i-am cunoscut acolo, sper din tot sufletul că ne vom revedea.
Mulțumesc, Silvia!
Ama
și zâmbesc fără motiv
ești tot zodie de apă
mulți ani și ție tardiv
strângem anii imortele
eu să știi că n-am uitat
cercelușii tăi cu perle
ce se răsfățau pe pat
a fost ziua cât o viață
și o viață cât o zi
în pod la Casa Pogor
conjugând verbul a fi
ne-a prins cerul luna-n plete
noaptea să o luminăm
amazoane în terțete
e bine că existăm
Tolstoi spunea “nu știu în viață decât două năpaste cu adevărat, remușcarea și boala, iar fericirea nu există decât sub forma lipsei acestor năpaste”, remușcări n-am iar bolnavă nu sunt, atunci înseamnă că sunt fericită :)
Mi-e dor de poezie, mi-e dor de tine, mi-e dor de neasemuitele clipe petrecute la Iași și de cei pe care i-am cunoscut acolo, sper din tot sufletul că ne vom revedea.
Mulțumesc, Silvia!
Ama
0
multumesc de urare/poezie, m-ai emotionat, tu...
:) cerceii mei cu perle erau toti fara de pereche, spre deosebire de ai tai :) ma comoplexez deja sa imi cumpar cercei cu perle, imi imaginez ca neaparat, in cel mai scurt timp, voi pierde unul...
:), sigur, ne vom revedea, sigur!
:) cerceii mei cu perle erau toti fara de pereche, spre deosebire de ai tai :) ma comoplexez deja sa imi cumpar cercei cu perle, imi imaginez ca neaparat, in cel mai scurt timp, voi pierde unul...
:), sigur, ne vom revedea, sigur!
0

\"macii rostogolesc înaltul din lanul de grâu\"
\"la marginea gândurilor ne atingem în treacăt
cu flori de câmp mâinile\"
-si asta nu e tot.
Parca o dulce tristete invaluie drumul lasat in voia papadiilor.Si totusi,ne atingem miinie,sufletul,privirea doar cu flori de cimp.
Mi-a placut mult,ne vedem pe aste cimpuri.
Drag,