Cântec de ademenit trecatorii
cum să adun lumina înșelătoare în podul palmei ca-ntr-un ierbar să pun la presat soarele și cerneluri de violete apoi să împăturesc primăvara într-un plic pentru cineva drag să-i dau drumul prin
ASAdriana Marilena StroilescuNimicuri sentimentale
să înhămăm la coșuri cu flori buburuze hai să fugim de-acasă să locuim printre muze e vremea să plecăm din țara soarelui apune unde și străzile și oamenii au inimi de cărbune din al șaptelea
ASAdriana Marilena StroilescuDâmbovița mea
când dimineața inundă orașul cu lichidul ei amniotic și pescărușii planează deasupra malurilor din piatră Dâmbovița e un șuvoi de lumină ce traversează podul la Grozăvești mai strălucitor
ASAdriana Marilena StroilescuA fost odată ca niciodată…
era un timp parfumat cu cerneală primeam scrisori la cutia poștală greierii își făceau culcuș în pervaz îmi legam părul cu o fundă turcoaz beam ceaiul din cești fine de porțelan ne iubeam
ASAdriana Marilena StroilescuPianissimo vara își ia rămas bun
departe de vacarmul orașului vara pleacă fluturându-și batista de flori pe care sunt brodate viețile noastre în coborâre la fel cum amurgul descrește dincolo de ponton la Cernica o înserare firavă ne
ASAdriana Marilena StroilescuDupă-amiază cu arțari galbeni
de la etajul 4 toamna se vede mai bine așa cum planează peste oraș până și cerul e mai aproape prelungind dangătul frunzelor dincolo de Calea 13 Septembrie tramvaiele trec la fel de frumos cu mirosul
ASAdriana Marilena StroilescuFocurile arțarilor roșii înconjoară orașul
când frunzele pun stăpânire pe străzi așezând triumfal la ferestre luminile purpurii ale toamnei și în perdele de iederă amurgul e roșu precum obrajii virgini ai unei fete la primul sărut în
ASAdriana Marilena StroilescuCarte poștală pentru brumele toamnei
pe umerii mei deopotrivă stăteau soarele și luna niciodată întâlnindu-se dar mereu împreună izvorându-mi din inimă la fel de simplu și de firesc precum am născut doi copii frumoasă e dimineața ca o
ASAdriana Marilena StroilescuTendresse d`automne
uneori octombrie vine fără tine învăluind orașul cu aceeași tandrețe care purifica aerul atunci când ne întâlneam din pântecul străzilor saturate de crizanteme se naște blând
ASAdriana Marilena StroilescuEram frumoasă...
eram frumoasă ca un câmp îmbujorat de maci. eram cu trup de paltin aripat te căutam... eram frumoasă ca un răsărit peste câmpii. mă înălțam cu trup de albăstrele te înlănțuiam... eram frumoasă după
ASAdriana Marilena StroilescuÎnchiriez titlu pentru poem
trei pene de hulub apoi seara ca o foaie velină pe calea ferată o toamnă de cobalt și o drezină noi răsuceam cerul funigel răzvrătit pe arătătoare purtând încă blajine mirosuri de vin și
ASAdriana Marilena StroilescuMesaj pe o frunză de arțar
timpul nu-i decât o batistă oranj în ziua de joi pe care toamna o flutură triumfător între noi parcă toți trecătorii poartă în ei miros de plecare pe când noi punem la presat cuvintele în
ASAdriana Marilena StroilescuMelancolii de septembrie
vezi tu dragul meu septembrie pleacă și duce cu sine brocarturi țesute în fir auriu și parfum delicat de glicine tot mai lungă e funia nopților trăim vremuri confuze nu mai e mult și strada
ASAdriana Marilena StroilescuLa balconul etajului doi
când plouă în cartierul meu cerul alunecă în fântâni precum privirea unui bărbat în decolteul unei femei frumoase cât greutatea unui fluture noaptea se lasă peste oraș învăluind strada în
ASAdriana Marilena StroilescuÎn iulie
pășesc pragul verii fără regrete cântec de lemn în esențe uitate iubirea mă face și mă desface precum vântul trece nepăsător printre crengile oțetarilor dincolo de amurgul acesta ciudat arunc
ASAdriana Marilena StroilescuPoemul verilor ploioase
știi mă gândesc în seara asta la noi cum prindeam norii în agrafe de ploi printre negustorii cei vechi din Corint luna se ascundea-ntr-o broșă de-argint pribegi eram printre stafide și
ASAdriana Marilena StroilescuMirodenii, ceai și ploi
vom sta în ceainăria din cetatea pierdută sub ape printre arici de mare vopsiți cu albastru pe pleoape ne vor învălui mirosuri de nucșoară cimbru și piper meduzele ne vor citi în șoaptă poeme de
ASAdriana Marilena StroilescuÎn zodia racului
uite cum pe deasupra noastră trece un nor orașul se transformă într-un balon zburător devenim din ce în ce mai subțiri în inimi de in cum planăm ca o ceață spre un ținut levantin unde vara își
ASAdriana Marilena StroilescuPoveste de vară
în catedrale răcoarea se țese umed în pânze afară grădinile stau camuflate-ntre frunze noi lunecăm din vitralii ca un puf de lumină celestă mătase de abur cu suflet de muselină rămânem tot mai
ASAdriana Marilena StroilescuFrunzele desenează pe asfalt oameni cu inimi de ceață
octombrie printre dalii coturn brumăriu, arabescuri de ploi, soarele făcut ghem în prisacă, un bănuț ruginit pierdut într-o joi, cerul violet din hârtie plisată căzut dintre ceruri în
ASAdriana Marilena StroilescuDespre primăvară numai de bine
poemul acesta e o casă cu obloane albastre în care trăiesc exilată printre cuvinte privind de la fereastră cum afară plouă necontenit gândul un melc de livadă evadat dintre ierburi brățară
ASAdriana Marilena StroilescuTomata împopoțonată și păstârnacul constipat
Într-o bucătărie visând printre vopsele descoperise toamna punga cu acadele dar din nefericire un coleg cam supărat i-a tras un șut în fund făcând-o de rahat Sări atunci ca arsă o culoare mai
ASAdriana Marilena StroilescuCulorile din sertarul cu vise
Toamna miroase a mine, oare tu știi, cum lunecă târziul din crinolinele norilor se desfac flori de apă, îngerii sunt fumurii așa cum stau în inima de ceară a grădinilor se-nșiră ploile precum
ASAdriana Marilena StroilescuPoveste de septembrie
în casa cu transperante oranj stau gândurile ca boabele de mazăre în păstaie până când vine o zi în care din oglindă încearcă să iasă o femeie cu pălărie captivă privirea o dungă de umbră
ASAdriana Marilena Stroilescu