Mesaj pe o frunză de arțar

,, Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Si la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Si țigări de foi din Rotterdam… ,,

Cu toamna în odaie - Ion Minulescu

Mie mi-a adus nu numai gutui dar și o steluță, frumoasă și înmiresmată precum anotimpul care ne înconjoară învăluindu-ne în parfumatele sale melancolii. Mulțumesc Cezara pentru trecerea prin toamna mea, pentru aprecieri și pentru sensibilitatea percepției citirii unui mesaj pe frunza de arțar.

cu o reverență în pas de menuet,

Ama

ca instrumentar poetic, e prea mult dimov aici, dar fără vreo ieșire autentică din logica formală, deci mult prea departe de dimov.
un soi de onirism romantic ostenit, dantelărie, versificație, cam atît.
colecție de clișee de genul "uleiuri volatile din gardenii, "toamna e un văl ruginiu", etc, sau pur și simplu sîrguincioase alegorii casnice: "fețe de masă brodate cu struguri", "plicuri cu ceai de sunătoare"
atîta vreme cît florăresele continuă să vîndă tufănele...

am reținut doar "călătorii duc cu ei în valize grădini pitice de leuștean", deși mă întreb cum altfel decît pitice pot fi grădinile ascunse în valize.

p.s. ce e cu glasoarele? poate clasoarele.

Nu l-am citit pe Dimov dar nici o dată nu-i prea târziu, am corectat typo de la glasoare cu forma corectă, mulțumesc pentru citire, comentariu și atenționare.

eu ca vânător de metafore asta am remarcat, dar și ultimul vers are aroma lui plutitoare. Cu stimă!

Norii se formează în aer așa cum în suflet se adună gândurile. Mulțumesc pentru blândețea cuvintelor calde ca un ceai aburind într-o zi friguroasă. Desigur că în spatele norilor se află întotdeauna un cer însorit :)

Cu prietenie,
Ama

Eu am venit după vânătorul de metafore și mă bucur că m-a adus aici, să găsesc o poezie rotundă, făcându-mă să uit de poezia cubistă din astăzi, cu atâtea colțuri de te zgârii.

E deosebit de cantabilă, dar o uniformizare prozodică ar face-o perfectă.

Mie îmi place finalul formidabil de mult. E de 10 ori mai bun decât finalurile lui Dimov (care nu prea are finaluri), dacă to veni vorba. Nu mă pot abține să nu-l repet (și nu e copy-paste, ci este scris ”de mână”):

”tot mai stins cântecul greierilor se depărtează de soare
pe străzi mușuroaie de frunze colițe pictate-n clasoare
un fel de timp melancolic așternut de acum între noi
toamna e un văl ruginiu purtat pe umeri în ziua de joi”

Mi se pare interesantă aducerea în imagine a clasoarelor. Au ele foița aceea subțire, transparentă și foșnitoare, aproape diafană între paginile cartonate, pe care o găsesc a fi o subtilă aluzie a toamnei.

Mai nou cobor mereu din munți, și acolo e o toamnă care mă sfâșie.

,, Les sanglots longs
Des violons
De l'automne
Blessent mon cœur
D'une langueur
Monotone ,,

Mulțumesc pentru sugestii, pentru atenția și generozitatea unui comentariu care mă onorează. Toamna este într-adevăr un anotimp copleșitor și nu numai de la Verlaine încoace citire în ale sale Poeme saturniene. Mesajul pe frunza de arțar s-a născut chiar dintr-un fapt real, ca de altfel aproape tot ceea ce scriu, moment în care cineva foarte drag mie, tocmai a plecat peste ocean, ducând într-o valiză, parte din lucrurile despre care am făcut poveste, astfel încât mi-a fost destul de dificil să mă încadrez într-un tipar impecabil al poeziei cu rimă cu atât mai mult cu cât am ținut morțiș a enumera toate acele dulci nimicuri din bagaje. Cât despre munți, numai de bine, așa cum spune și bătrânul Shakespeare ,, omul și muntele se aseamănă, dar cu deosebirea că prin munții săi pământul încearcă să se ridice la cer, pe când prin oameni, cerul coboară pe pământ ,,

Intr-un surâs tomnatec,

:) Ama

care mi-au plăcut sinesteziile astea.
îndeosebi muzica interioară a ideii, incercarea de a o îmbrăca intr-o formă sensibilă.
reușită, zic eu.

Poezia, nisip mișcător în care lumina poate deveni noaptea nopților și muzica tăcerea tăcerilor, dar:

,,Oh ! la nuance seule fiance
Le rêve au rêve et la flûte au cor! ,,

Eu una consider că sensibilitatea este o calitate care ne face să descoperim bucuria lucrurilor mărunte din viața de zi cu zi, ajutându-ne să trăim frumos într-o lume din ce în ce mai abruptă. Cu emoție și bucurie că pe drumul toamnei, frunza mea de arțar a ajuns până la tine găsindu-și în colțul sufletului, un loc cald în care să ierneze, îți mulțumesc.

JOI-ANA are mere silabisind într-un abecedar
Iși flutură coada JOIANA zâmbind către bondar
In Vede vaca e sacră simbol viu al mamei pământ
Iți mulțumesc domn` Adrian pentru discernământ

:)

Mie îmi plac stelele inclusiv cele de pe eticheta sticlelor de coniac, dar am o nedumerire, de ce totuși steaua nu apare și la mine în pagină ci numai în commmul tău?