Pianissimo vara își ia rămas bun

departe de vacarmul orașului
vara pleacă
fluturându-și batista de flori
pe care sunt brodate
viețile noastre în coborâre
la fel cum amurgul descrește
dincolo de ponton la Cernica
o înserare firavă ne înconjoară
plăsmuindu-și umbrele
ca o plasă cu ochiuri mari
în care stă prinsă
mreana de argint a trecutului nostru
ori poate nu-i decât liniștea lacului
din care într-o zi vor crește
alge înalte până la ceruri
să ne îmbrace în cămașa de clorofilă
a timpului petrecut împreună