Fără logică

Există o logică, printr-o deschidere și îndemn spre amintire. Acolo, la rădăcini, clopotul de sticlă ne individualizează și, poate, că ne cresc mai iute și mai viguros aripile sub aerul cald din sera fiecărei zile.
A fost un gând de vacanță.

iubesc vacantele. pentru ca acolo ne intalnim tot mai des cu noi.

Ura naște ură, iubirea naște iubire, recunoștința la fel, dar eu vin nu atît din recunoștință și nici ca reacție de răspuns, ci să-ți spun, poate fără logică, că nu e logică în toate, în simțuri înalte cu atît mai mult. Și de acolo, de sub clopot se înalță ceva divin.

e trista Thais...
o sa rog cerul sa te tina in brate

Suflet drag, iti/imi doresc sa-ti regasesti calmul specific versurilor tale.
C.

Radmila,
ma simt bine sub acel clopot transparent.

Catalina,
daca am scris o poezie despre tristete, inseamna ca m-am desprins de acolo...

va multumesc

nu l-am pierdut niciodata...

Stam impreuna la taifasul necunoscutilor comuni. Radacinile noastre se impletesc armonios cu radacinile celorlati muritori acoperiti intr-un clopot de apa sfintita. Ospatati-va ! Cuvintele noastre sunt pe gratis. Dar dincolo de ele rasare incertitudinea. Si dragostea de frumos...

am sentimentul ca nu sunt singura, sub un clopot...

nu trebuie sa plangi, lacrimile de sticla sunt uneori inestetice iar daca se sparg te vor durea obrajii de atata suflet si te vei taia pe fata, e doar un vis urat, uite iti fac o salteluta cu radacini din iarba sa dormi linistit si maine cand te vei trezi ai sa vezi ca totul e bine, zau n-a fost decat un amarat de vis urat.

ama

draga mea, m-am asezat pe salteluta cu radacini din iarba:)si nici macar nu-mi vine sa plang. atunci cand sunt traita de altii, traiesc si eu.