Gravură rupestră cu femeie și măr

superbă imagine creați aici:
\"nu știu ce-am răspuns încă îți sărutam în gând umbra mâinii
apoi urma umbrei apoi urma
m-am întors să te văd era doar orașul venind după mine târâș...\"
Îmi plac și \"păpădiile uimirii\", \"gustul amărui\" al tăcerii și ultima strofă, puternic strigătul interior, deși încă stau să mă gîndesc cum e fericirea aia cu gura pe dos și cămașa de forță intrată în carne...
În rest... un poem care îmi spune ceva, deși e cumva deconcertantă alternanța persoanelor (mai ales în strofa cu luntrea) și typo la \"s-ar lasă amiaza\", \"intrata în carne\"

ce frumos stii tu sa spui aici

uneori te visez
când mă trezesc dimineața mă strânge cum o cămașă de forță
intrată în carne
atunci îmi întorc gura pe dos și urlu fericită în mine
ca într-o peșteră.

si ce sensibil aici

timpul tace tu taci doctorul spune mai departe ceva despre
o viață normală
deschizi ușa aceea de parcă-ți deschizi oasele pieptului tot ce vrei este să
ajungi undeva
și să dormi

si dureros peste tot
dar
imi intorc gura pe fata si iti spun ca imi place mult textul

cu prietenie
as

Construcția și simbolistica acestui poem sunt fără cusur.
Ultimele două strofe sunt de fapt rădăcinile viguroase ale acetui poem ce mie îmi pare un arbore crescut armonios în pământul fertil al poeziei adevărate.

DACA NU TE SUPERI, ADRIANA, AS VREA SA ITI CITESC POEMUL SI ASA:

vine toamna zicea vine toamna zicea
nu știu ce-am răspuns încă îți sărutam umbra
ai douăzeci și unu de ani
un doctor îți spune că nu ai scăpare
deschizi ușa aceea de parcă-ți deschizi oasele
când mă gândesc la tine aud cum o cheie
desface porțile
o femeie frumoasă purtându-ți toți pruncii
sub cercul de fier
întinde mâna deschide-mă


știi noi doi am putea scrie lumea
am putea rostogoli noaptea
ce facem cu lumea aceasta?
m-ai întreba suflându-mi păpădiile din păr
fă-o măr ți-aș răspunde să-l mușcăm cu foame și dragoste
cu foame și dragoste
până la sâmbure

Restul din mine si din tine este istorie si clipa.
Valeriu.

Prieteni, va mulțumesc pentru generozitatea aprecierilor.
Domnule Sofronie, interesantă varianta dvs...deși cam telegrafică, recunosc.
vă mai aștept.

Cristina, da, văzusem și eu acele typo, dar mă bucur că a fost cineva mai atent decât împrăștiata de mine. :)

Turnul construit din materia incasabilă și indestructibilă a poeziei și a singurătății, întărit cu armătura spiritului, își deschide poarta doar iubitului și odată cu el te invadează o lumină orbitoare ce preface noaptea într-un “bulgăre de sare” sfărâmicios.
Am remarcat transformările tale în lebădă, ale nopții în “bulgăre din sare de mare” și ale taxiului în luntre. Un plus pentru ultima strofă și pentru stilul puternic și penetrant.

Mulțumesc pentru lectura atentă; mă bucură trecerea ta.

Acest taxi-luntre condus de un șofer-luntraș întrutotul Charon, face posibilă oscilarea între a fi și a nu fi, un a fi și un a nu fi în care toate se trec și se petrec ca într-o aparentă poveste de iubire între un bărbat și o femeie care nu se cunosc , dar se așteaptă unul pe altul de la începuturi.
Excelentă strofa:

\"știi noi doi am putea scrie lumea de la primul cuvânt
am putea rostogoli noaptea de la unul spre celălalt până s-ar face un bulgăre din sare de mare
din bulgăre un pește cu solzi aurii ar sări
drept în brațele tale
s-ar lăsa amiaza peste toate dorințele
ce facem cu lumea aceasta? m-ai întreba suflându-mi păpădiile uimirii din păr
fă-o măr ți-aș răspunde să-l mușcăm cu foame și dragoste
cu foame și dragoste
până la sâmbure\"

De-a dreptul lume este această strofă a poemului tău atât de doritor să învie ceea ce nu se poate decât în prezența divinului.
Felicitări și mulțumesc pentru versuri
Cu prietenie
PP

multumesc, e o surpriza placuta comentariul acesta.
ultima parte a interpretarii dvs e cumva straina de intentia mea...dar, de ce nu? cititorul are liberatea sa in re-constructia textului.
ma bucura aprecierea acelei strofe; intre timp, am simplificat putin si inceputul.
va mai astept. salutari Targovistei. :)