drojdie de toamnă

scis cu lejeritate, se vede buna experiență a poetesei. Fiece strofă e bine dusă de la început la sfîrșit. Remarc maturitatea și stilul caracteristic. Se încadrează cu ușurință în tendințele vremii.
LIm.

pe mine prima strofa nu ma multumea, am schimbat-o putin.
si nu-s de acord cu doua sintagme din comentariul tau (in contextul dat): \"poetesa\" si \"tendintele vremii\".
:)

in rest, merci. cam foarte generos comul tau.

Îmi plac primele două versuri, apoi parcă... nu știu... o relație echitabilă în care doar unul plătește
Am recitit doar:

„între mine și timp
o relație absolut echitabilă
ne-mbătăm reciproc
ne omorâm tandru
eu plătesc”

„am un rid nou și-o durere mai veche lipită de tâmplă
o dragoste-n plus de incinerat
câteva obsesii falimentare”

„nu mai știu când am cules ultima oară brândușe ori nuci
toamnele”
îmi „trec neauzite prin câmp”

“beau din noaptea aceasta ca din ultima drojdie”
„distilându-mă în galben”

Prea multă tristețe. Sau doar eu o percep? Mă înșel? Posibil.


Doru Emanuel

Poemul tau seamana cu o poveste care se construieste si se dizolva in sine.

Imi place constructia din strofa a doua si in special:

\"nu mai știu când am cules ultima oară brândușe ori nuci
toamnele seamănă cu indienii lui Hemingway
trec neauzite printr-un câmp de statui\"

Ruperile de ritm sunt bine intercalate in text.
Poemul tau construieste sigur si concret un univers poetic destul de cameleonic incepand cu dansuri rituale si ajungand pana la indienii lui Hemingway.
In fine una peste alta am citit o lume interesant construita cu grija si pricepere.

Doru Emanuel: e echitabil, crede-ma...:) dar sper sa-ti dai seama de asta cat mai tarziu. si nu e tristete...sau cine stie? tristetea poate avea 1000 de chipuri.
si inca ceva: varianta ta nu e rea, chiar deloc. probabil ca, daca as fi avut o alta dispozitie, as fi adoptat-o.

Ionela, sunt si eu constienta de un oarecare eclectism pretinde prea multe. :)

Sebastian Brestin, ma bucur ca ti-a placut, ultima fraza a comului tau m-a pus in incurcatura: am luat fragmentele incriminate de la altcineva? le-am importat din China? :))

va multumesc pentru ragaz, lectura si impresii.

vad ca partea in care ma adresam tie a aparut trunchiata; reiau:
sunt si eu constienta de un oarecare eclectism al textului dar e numai o personala care nu pretinde prea multe. :)

cu scuzele de rigoare

Stefane...ce sa zic? m-ai lasat fara cuvinte! chiar nu ma asteptam la asa minune! :)

in versul acela doar \"durerea e lipita de tampla\", deci se impune singularul.
riduri pe tampla inca n-am...:))
daca spui tu, mi-oi asuma-o, ce sa fac?
multumesc frumos.

Profunzime, coerență în idei, sensibilitate, tot ce-i trebuie unei poezii metaforice cu pronunțat aspect filozofic--- \"între mine și timp\"...\"ne omorâm tandru\" etc. sunt versurile care dau valoare de filozofie acestei superbe poezii. Felicitări

Credeam ca ai cam renuntat la agonia. Te-am intalnit la o alta discutie si te-am cautat. Esti aceeasi romantica indragostita ce cauta in inima ei sensul iubirii.
Eu iti apreciez mesajul, analiza formei o las celor care stiu sa scrie poezie.
Poezia imi place.

Emilia, ma bucur sa te revad. Cat despre renuntari...nu la spatiul acesta, ci la mine a fost cat pe ce sa renunt.
\"Aceiasi romantica indragostita\" - aici am zambit. Bine ar fi sa fie...

Domnule Bunduri, n-am pretentia ca scriu poezie filosofica. Se intampla uneori sa transpara in versurile mele anumite idei de factura asta, destul de comune, dealtfel.

Va multumesc.

curgatoare ca timpul.
ai dreptate, e echitabil sa-I platesti.

\"beau din noaptea aceasta ca din ultima drojdie \"

atunci, hai sa ciocnim. :)