Există momente în viață în care te trezești fără greață,
pașii premergători fericirii nuanțe străvezii capătă.
Schimbările curg și se destind într-o caldă ploaie de vară,
Rămas bun oamenilor care
Liniștea, echilibrul, pacea interioară se instalează,
Pământul plin de energie pozitivă, drumuri luminoase pavează,
de azi solulul cu îngrășământ se încarcă,
Soarele pe cer strălucește,norii gri,
Universule, azi lacrimi la streașina copacului curg...
hibele, greșelile trecutului ajung la a lui poartă,
îl atenționează, și-n mod constant anxietate creează,
prin vene cioburi se
Uneori ale mele vise mor,se degradează,
viața pe alocuri cu lacrimi se pătează.
Tristețea mă înconjoară,
dar nu las negativismul să mă copleșească...
Pe fundalul acestui act se aude:
Trăiește
Azi soarele a răsărit din nou,
e un alt strop de viață, prețuiește-l!
Lasă lumina să-ți invadeze sufletul,
vitalitatea să se joace prin al tău corp.
Simte bucuria de a trăi alături de
Oamenii se îndrăgostesc de iluzii,
alimentându-se afectiv din diverse perfuzii.
Închid ochii, uitând să închidă porțile,
până în momentul revelator...
Viitorul schițează, noi cărămizi senine
Mulțumesc pentru copacul care trăiește...
inelele pe măsură ce anii trec se înmulțesc,
tulpina se întărește, experiența sa crește.
Ploile vin și trec, soarele răsare,
deșertul dispare pe măsură
Bună dimineața tăcere!
rămâne mereu un gol,
un iz al trecutului strâmb.
Zilele zboară,
pacea luminează cotloane umbrite,
de alte vietăți asuprite.
Norii gri, se îndepărtează,
durerea uneori se
Sună din ce în ce mai proeminent,
sângele zboară prin vene, de această dată e competent,
inima pompează lipsa acută de timp și atenție,
picioarele aleargă singure prin ore pline, adulmecă
Și așa a fost, viața mea,
m-am așezat pe o șubredă cherestea,
lipind fără prea multă minte,
nimicuri de care să-mi aduc aminte.
Și nimic nu mai contează,
aici sunt tristă, demodată,
ura-mi
Copacul s-a trezit de dimineață,
și-a regăsit acea minunată poftă de viață.
trecutul pervers nu-i mai dă târcoale,
merge pe mare, pe munte, nu mai capătă culori pale.
Vântul bate, îl avântă în
Și zburăm în zare,
trăim în nepăsare,
durerea țipă, mai pune niște sare,
să zbiere și rana să se vindece în teroare.
Azi, ieri, trecutul se clatină, cu frunze înverzite,
se simt de-a dreptul
Te trezești de dimineață și alături de puțină greață, pleci la drum, te răcorești,
Pe drumul abrubt, golaș, necaptivant pe o bancă singuratică te oprești,
Probabil nu-ți dorești decât să aștepți
Neștiind cum să iubești,
ai apăsat butonul automat, "supraviețuiești".
Pașii te-au condus pe drumuri netatonate,
pline cu experiențe de viață răsuflate.
Lecțiile zboară prin firul de trăiri
Potecile vieții uneori sunt închise,
rătăcindu-te pe drumuri, găsești ferestere deschise.
Nimic nu pare să te îndepărteze de soare,
natura a promis că de această dată nu moare.
Prin vene frica
Zilele trec absorbite de natură,
cuvintele îngropate nu mai atestă ură.
Pereții camerei interioare au căpătat alte nuanțe,
lasă loc altor priorități numite speranțe.
Masochismul se
E o zi de spelndidă cu unghii rupte,
pet-uri juisând universal trecute prin nenumărate lupte.
Rezistența la schimbare,
din nou printre cioburi apare.
Covorașele înfierbântate, plutitoare
adună
Acceptarea de sine printre rânduri chicotește,
prin brațele durerii de ploaie se descotorosește.
Alături de cimitirul ambulant al vocilor fandosite
fire de pași greșiți, urmele de nisip s-au
Ce a fost melancolia?
o lecție ce a dezbrăcat hârtia...
pungile cu aurolac, argintii, sclipesc,
în aer glorios prostituate plutesc.
Poate că nu există nicio schimbare,
probabil există doar
Pașii prematuri, rezistența la schimbare
m-au trimis în sfârșit la plimbare.
Ploaia curge, spalătă de manipulatorul trecut,
cu cerneală imperativă scrie un nou început.
Detoxifierea de
Și timpul trece și amestecă amintiri, stări de melancolie...
Dor de zorii pierduți în antagonie,
și totusi n-a fost să fie și nici n-o să mai vie. Momente perindate în veșnicie cu arsenic drept
Închide telefonul, trag cortina,
de azi întrerup rutina!
și ma lupt cu adrenalina.
debordez de energie,
pentru prima dată după multă vreme mă simt vie.
Renunț la masochism,
mă scald în
Și ea e femeia pe care obișnuiți să o albăstriți,
cu griji, cu nesiguranță, în aventuri să o părăsiți.
E acolo mai mereu când singurătatea vă doboară,
când ajunge totul să se spulbere, să
Și mâinile se îngreunează, euforia ne îmbrățișează
Debutul acestei relații,fiecare amintire neplăcută, debarasează.
Mișcările-i rapide, trepidează,
de emoție, pasiune, în sfârșit
AI