Femeia copil e învăluită în mult fum
Tot ce face acum e să extragă scrum
Din al ei cufăr de mult timp lăsat
Într-un cotlon întunecat.
A încetat să mai caute răspuns
Pentru că timpul s-a
Știi, noi am tot trăit
Uitând fiecare moment clădit...
Nici măcar nu ne-am gandit
La timpul ce l-am risipit.
Iar acum nostalgia ne apasă
Și nu ne lasă
Să intrăm în a vieții transă,
să gustăm
Pași triști și goi
Au trecut pe lângă noi
Și în noaptea ce-a trecut
Angoasele au dispărut...
Aud tot mai des
Că amintirile le-am șters
Și că am tot uitat
C-am naufragiat...
Pe o insulă
Haide să zâmbim acum, măcar o clipă,
în această lume care se luptă
pentru a fi nefericită...
Și care țipă cu ardoare,
în a chinului splendoare...
Că iubirea e o floare de pelin,
Că viața-i un
De mereu ar fi să zăbovesc prin țări străine
Lângă fel și fel de suflete haine...
Mi s-ar face un dor nebun de ai mei părinți...
Dar azi ei sunt departe
Și o lacună de iubire în ceea ce-i
Mi-am ipotecat trupul în repetate rânduri,
umilindu-mă credeam că doar așa voi putea fi fericită...
dar n-a fost așa ci doar m-am transformat intr-o nenorocită,
Și astfel m-am supus mai multor
Încă nu-mi dau seama cine sunt
cu cine mă lupt,
pentru cine zâmbesc,
pentru ce anume trăiesc...
Undeva pierdută printr-o veșnică copilărie
reînvii o perpetuă bucurie
...
ma uit in zare incruntata
e soarele care deodata
ma copleseste cu lumina ce-o revarsa.
aud in zare pasarele
as vrea sa zbor alaturi de ele
libertatea mea mistuitoarea
chiar azi s-a
aud cum vantul bate in negrul rasarit...
aud cum norii zboara deasupra mea plangand...
aud cum ploaia violeta,cade tipand durerea mea...
aud cum soarele ii sopteste lunii ca n-o sa mai
azi nu mai esti ce odata ai fost,
azi nepasarea ne apasa si ne lasa sa zburam in zare
azi cand cerul e senin si soarele rasare
azi cand totul e frumos si totusi nu mai doare
azi cand as fi
AI