Adriana Giurcă

Se spune ca omului nu i da mai mult decat poate duce. Drept pentru care desi toti cauta adevarul, numai unora li se face pe plac. Apoi se vaieta de sale.

rau o sa ne para noua
daca n-o sa stam cuminti
ca el scapa una doua
chiar in fata, la fierbinti

de don felix, de firică
de ratari sau de papari...
din orice, la o adica
aveti literar scapari

pai si dracu se inchina
cand tu spui, cu stima mare
ca e adrian de vina
ca ai scapari... literare!

cand la umbra lui Firica
pe poet il trece-o frica
sa evite vreo scapare
baga plusuri... literare

daca e vorba pe-asa?
ma ierti bre cand te-oi ruga?

imi place sa ii numesc pe oameni aproape. cat de departe ii mai poti duce e aproape povara de a nu-i mai putea intoarce in ei. sufocarea. nerasul, neplansul. straini. mai trec cand esti acasa.

Doamne, dă-i lui Genuneanu
un termen de amânare
să-l ajungă pe Munteanu
insă nu ... în depravare!

... acest aer deplin!
ce aproape poti aduce oamenii de cuvinte!

tu stii sa faci din puncte liniara/ emotie ce ne preface seara/ in flori de vis, adulmecand usoara/ esarfa de albastru, siderala/ miresama de zenit, bratara/peisajul unui timp sfintit/ care in El te-a impletit...

Da...

Remarc tristetea cu care iti recunosti sminteala, o dragoste, si durerea de a nu-ti fi inteleasa, cealalta. e numai dragoste in poem, iar tu, rupta intre una si alta, ca si cand lumina sferei s-ar sparge in colturi limita, ale barbatului pe care il reclami asa si il iubesti la fel.
Un poem care ramane in suflet, pentru fiecare, asa cum il percepe.

Un experiment pe care il imbratisez cu toata puterea cuvantului cu care a fost scris!

Un articol interesant, prezentand un punct de vedere detasat de agresivitatea specifica acestui gen. Se vrea o privire de ansamblu asupra literaturii prezente, cu trimiteri la trecutul si viitorul acesteia.
In principiu sunt de acord cu expunerea. Am totusi o intrebare. Oare printre ce va ramane mai departe nu se numara nici un nume de poeta? Pentru ca sunt gata sa pariez, la randul meu, ca de unele eve se va mai auzi.

cum poate multumi o femeie? poate cu un zambet... poate cu tacere, poate doar citindu-te!

Ce polemica interesanta! Imi amintesc ca acum cateva luni am scris 5 randuri in care sesizam acest aspect tuturor, eventualele consecinte ale publicarii unor texte in biblioteca fara acceptul celui indreptatit cu valoficarea dreptului de autor, politica gresita a siteului care incurajeaza incalcarea dreptului de autor prin stimularea membrilor cu promisiuni de promovare daca pun texte in biblioteca. Textul a trecut fara mari framantari mentale drept pt care l-am sters.
N-o sa va spun direct ce impresie imi face modul in care se paseaza raspunderea de sus in jos, ca la noi, la romani. !!!(desi recunosc ca s-au luat toate masurile de siguranta pt ca siteul sa fie acoperit)
Dar va intreb, lasandu-l pe dl. de mai sus putin deoparte, cati au in realitate permisiunea de a posta textele deja inscrise in biblioteca?
Aceasta biblioteca ar fi trebuit sa fie inima acestui site. Stiu ca editorii nu sunt platiti, nici nu au timp. Dar daca au timp pt a intra in polemici, uneori jenante, daca au timp sa acorde stele, sa cenzureze zilnic, sa vegheze chatul, etc, cum de nu au timp pt ceva atat de important cum ar fi biblioteca, cu tot ce inseamna ea? Pt autori, site, interesati.
Sa ma scuzati, dle Herinean, dar pot baga mana in foc ca nu v-a interesat niciodata cu adevarat respectarea dreptului de autor al altora. Altfel nu intra nici un text in biblioteca fara dovada ca autorul detine permisiunea de publicare.
Va aduc la cunostinta ca doresc stergerea textelor inscrise de mine in biblioteca, chiar daca detin permisiunea verbala de a publica unele din ele,si va promit, cu riscul de a pierde magnificul nivel 100 de tot, ca in vecii vecilor nu mai postez texte intr-o biblioteca organizata asa defectuos!

viata iti da drumul, sensul i-l dai tu! Nu mai privi inapoi! Nici macar la clipa din urma...

Cred ca autorul a intentionat sa atraga atentia asupra unui aspect foarte important, dar citind comentariile, am vazut ca iar a luat-o fiecare cu ce-l doare. O sa ma abtin sa intru in polemica cu cei care gasesc peste tot un loc sa lupte pentru o cauza marunta, si am sa transmit domnului Corneliu Traian Atanasiu ca apreciez acest punct de vedere, la fel de mult cum am apreciat \"femeia adulterina\".
Pe de alta parte, trebuie sa mentionez ca incercarile de a scrie, in general, merita atentia noastra, indiferent de genul ales. Unele genuri sunt mai greu de abordat, mai greu de inteles pentru un necunoscator si a scrie un haiku sau o epigrama poate fi mai greu decat a scrie un articol. Sunt de acord ca editorii sa incerce sa inlesneasca accesul publicului la alte genuri decat poezia, dar a canaliza atentia acestuia spre altceva e un deziderat greu de realizat, avand in vedere dreptul de libertatea cititorului instruit de a citi ceea ce ii trezeste interesul, intr-un mod pe care nici o armata de editori nu il poate controla.
Numai autorul o poate face.

Dan, iti multumesc, in numele celorlalti pentru lamuriri: in ceea ce ma priveste, ma descurc si singura prin labirinturile mentale ale altora. Sper sa intelegi ca atitudinea mea a fost luata tocmai pentru a face un text care merita - accesibil. E adevarat, am facut si eu un experiment: am scris un text slabut- in care un nume a avut impact mai mare decat textul in sine (!),- care in cateva zile a avut peste 140 de citiri, iar un text bun, plin de simbol si de sensuri, scris la distanta de cateva zile nu a avut decat vreo 40 si nici un comentariu . Deci, am luat o atitudine. S-a nimerit in textul tau, si nu fara legatura cu structura lui.
Pdap, punand intrebari diferitilor autori asupra textului nu au putut da lamuriri, ceea ce m-a facut sa cred ca unii practica la nivel inalt delirul, fara logica, si pentru simplul fapt ca au inteligenta de a folosi expresii inedite sunt recompensati cu o apreciere constanta; pun pariu ca unii se mira si ei de interpretarea care se da textului lor si abia atunci ii gasesc un sens.
As vrea sa eliminam asemenea gen de scriere.

contradictorii