23 septembrie

chiar dacă este o personală nu pot să nu remarc puterea ei.
colțurile vieții, atât de dureroase, nu mai sunt apărate de protecția părintească care e pierdută undeva în timp.
protecția trebuie croită acum din viața noastră
\'din penumbrele lui îmi țes pânza\', pânza care să ne apere de colțuri...
plăcută citire am avut
numai bine

Remarc tristetea cu care iti recunosti sminteala, o dragoste, si durerea de a nu-ti fi inteleasa, cealalta. e numai dragoste in poem, iar tu, rupta intre una si alta, ca si cand lumina sferei s-ar sparge in colturi limita, ale barbatului pe care il reclami asa si il iubesti la fel.
Un poem care ramane in suflet, pentru fiecare, asa cum il percepe.

Ștefan, mă bucură faptul că ai surprins bine ideea textului. îți mulțumesc mult.

Adriana, acesta este într-adevăr un text foarte simplu pe care l-am scris pentru că îmi lipsește foarte mult tatăl meu... mulțumesc.

poem frumos, traversat de un fior oedipian sau poate tocmai de aceea. Colturos si sentimental cu masura.

frumosasa poezie ioana
cadou superb de ziua tatalui
acolo unde e priveste fericit
complexul lui oedip doar barbatii il au

Daniela, cred că fiorul oedepian despre care vorbești este totuși un artefact în acest text, deși dă bine din punct de vedere estetic. era vorba de confidența pe care i-o fac tatălui meu, protectorului meu, care din păcate nu mai este printre cei vii. mulțumesc. te mai aștept cu drag.

Mircea, sper din tot sufletul că e așa...mulțumesc.