Adriana Bochis

Ziua cand am uitat sa te visez nu anunta nimic din ce-o sa fie; o alta zi cu puf de papadie si cu stindard aprins pe meterez. In ziua-aceea fara pol opus plecasem cu zapada la

Tu nu stii sa canti la pian. Stii doar sa ii vorbesti din varful degetelor. Te-am ascultat intamplator fara sa inteleg. Sunetele mi-au strabatut carnea devenita permeabila si-am

isi uitase condurul deasupra pianului in fuga ei peste clape trebuia sa ajunga acasa inainte de miezul sortii trebuia sa vada cum ochiul inchide ochi flacara stinge flacara cuvantul mistuie

Va aud si deschid iarasi ochii De parca toate ar mai avea un sens Cine sunteti? Ce vreti? De ce-mi tulburati neputinta? Mai am un singur pol Spre care n-am convers niciodata Vi-l dau daca va

habar n-am de ce dimineata imi zambeste a tine pana acum visele ma intorceau de pe-o parte pe alta a vietii dar mi s-au rupt pieptenii cu care descalceam realitatea uneori ma trezesc strigand

M-am trezit din somnul meu infrunzit. Mirarea ma imbratisa cald. Cat de senin mi-e sangele dimineata, cat de inalt! Inainte de zori m-au inghitit coliviile. S-au transformat in

Priveste peste umar cand esti la asfintit. Ma vei gasi acolo, intepenita-n panda, cu-un evantai de ganduri ascunse in cutit si remuscari ucise de fiara mea flamanda. Priveste peste umar cand zorii

Hai sa-mpletim lumina cu zambet de copil, Cu lacrimi de femeie, cu-un suflet inutil... Sa facem o cununa din fericirea noastra, Din ramura de cantec si pasare maiastra... Sa ne iubim ca marea

Am inceput sa ma fragmentez. Celulele mele se distreaza, amestecandu-se sugubat cu vrabii, copaci, case, cu oameni si oameni... Nu stiu cum sa le aduc inapoi, sa le conving ca tot in mine e

Eu nu sunt aceasta inima, zbarcita in veghea de noapte la capataiul unui Christ prea des crucificat. M-am cautat in ea la punctul fix de intalnire al clipei cu speranta. Dar nu eram

In lumea noastra disperarea se masoara in mangaieri. Cu gandul rasucit nefiresc inspre ieri, obosim calculand procentual cat din mirosul de piersici ce ne urla in nari e real. Instituim noi

Vorbeste-mi, iubire, dar fara cuvinte... Caci eu te ascult in pamant si in nori, in flamura neagra ce-ti falfaie-n minte si-n tremurul dulce de patimi din zori... Te-ascult cum zambesti cand

Ma simt bine asa, cu mana dreapta intinsa, oferindu-ti cafea inainte de lupta. Lasi scutul jos; armura ti-e intacta. Pentru orice eventualitate, scoti zambetul din teaca. Il scot si eu, le

le-am vazut beau tuica la crasma din colt asteapta nelinistite metroul se inghesuie in troleu isi pudreaza nasul in fata oglinzii conduc biciclete sau masini de lux umplu

Ca o corabie cu panzele intinse ma avant catre largul fiintei mele... Voi poposi in golfuri de dorinte si ma voi feri de furtunile sufletului... Voi face din noapte, senina zi, si din odihna,

V-ati privit vreodata demonii drept in ochi? Atunci,ei nu se mai pot strecura in pielea eurilor care ne guverneaza rand pe rand. Incremeniti intre secunda a cincea si a sasea, ei scapa din

ma aplecasem peste respiratia ta incompleta pe atunci nu invatasem cadenta spaima-iubire spaima-iubire dintr-un ecou in altul renasteai imi lipisem urechea de cochilie ascultam valurile

nu avea nume, vecinii il strigau omule saluta clipind dintr-un ochi rasturnat cu celalalt cantarea distanta de la finit la infinit mainile ii erau albe, naravas de albe, muscate de harpiile cu

Mi-ai spus: \"Ia aripile astea, cu ele vei zbura mai inalt.\" Aveam si eu aripi, dar am avut incredere si mi le-am smuls, ca sa pot folosi protezele tale. Mi-ai spus: \"Uite cerul! Necuprins si

Cateodata uit sa te visez. Atunci ramai fara zambet, fara ridicarea mirata a sprancenei si a stachetei, pierzi pana si pagina alba printre inutile cuvinte. Atunci ai un soarece trist in

Pe-atunci, inca ne mai jucam de-a devenirea. Adapostita-n coaja mea ca intr-un pantec, m-am lasat ingropata adanc in gandul tau umed,fertil. Acolo astept sa te surprinda iar ploaia cu