Poezie
Exorcizare
1 min lectură·
Mediu
V-ati privit vreodata demonii
drept in ochi?
Atunci,ei nu se mai pot strecura
in pielea eurilor care ne guverneaza
rand pe rand.
Incremeniti intre secunda
a cincea si a sasea,
ei scapa din vedere
arsenalul de bau, of si Doamne fereste
care se sparge, se pierde...
Asa mor, sufocati
de propria lor bunatate
reflectata in oglinda noastra
alba, rece.
Mana care cerseste
aluneca incet pe langa trup
si incepem sa stralucim
pe sub zdrente.
043086
0
a privi demonii in ochi, a-i hipnotiza, pai aste cere mare putere, da.
bine surprinsa bunatatea intre ghilimele a demonilor, adica ispita cu care pot ei sparge bariera fiintei.
iar acum, drept raspata a rezistentei la subtila agresiune, taboric, fiinta nostra se induhovniceste, renaste sub zdrente, stralucim, cum zici tu.
frumos surprins gestul alunecarii mainii.