Adriana Bochis

Incet, cu pași mărunți Vin lângă tine Tu taci Din ochi ți se preling culori Infinite nuanțe de suflet Corbul șoptește Să ne legăm, iubito Să ne dăm cu capul de pereți Până când sângele va

Suntem tot noi rătăciți în aceleași miasme împleticiți căutând remușcarea o treaptă mai sus Aceiași ochi poartă în pântec șoptita ură scăpată din chingi la moment naștere mereu

isi uitase condurul deasupra pianului in fuga ei peste clape trebuia sa ajunga acasa inainte de miezul sortii trebuia sa vada cum ochiul inchide ochi flacara stinge flacara cuvantul mistuie

nu avea nume, vecinii il strigau omule saluta clipind dintr-un ochi rasturnat cu celalalt cantarea distanta de la finit la infinit mainile ii erau albe, naravas de albe, muscate de harpiile cu

\"Centrul de Creatie Populara Suceava organizeaza in zilele de 10 - 12 octombrie 2003 Concursul National de poezie \"Nicolae Labiș\". Participantii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa

le-am vazut beau tuica la crasma din colt asteapta nelinistite metroul se inghesuie in troleu isi pudreaza nasul in fata oglinzii conduc biciclete sau masini de lux umplu

eram doua firmituri de infinit ne rontaiau melcii le cresteau ganduri ne sfasia pamantul ii incolteau ferestrele cu lumina eram o zbatere inutila de flacari ni se ofereau lascive paduri

M-am trezit din somnul meu infrunzit. Mirarea ma imbratisa cald. Cat de senin mi-e sangele dimineata, cat de inalt! Inainte de zori m-au inghitit coliviile. S-au transformat in

era intr-o joi sarpele ma tinea de mana inclestat pe linia vietii nu se auzea veninul printre molari suiera ascutit capatul meu de unu ceata crestea se labarta in voie printre vii abia

ma aplecasem peste respiratia ta incompleta pe atunci nu invatasem cadenta spaima-iubire spaima-iubire dintr-un ecou in altul renasteai imi lipisem urechea de cochilie ascultam valurile

E liniste acum, iubite. Casele si-au asezat caramizile vraf, s-au acoperit cu tigle si-au atipit, obosite. Zgribuliti, copacii s-au invelit in umbre si-au adormit

In lumea noastra disperarea se masoara in mangaieri. Cu gandul rasucit nefiresc inspre ieri, obosim calculand procentual cat din mirosul de piersici ce ne urla in nari e real. Instituim noi

trecea prin noi un fluviu schiop de-un mal asa s-a nascut, spuneai si imi trageai ceata pe ochi dominoul cadea piesa cu piesa doar zidurile mele se cocotau pe varfuri, speriate de saruturi

Noi, cei nascuti de acelasi nor ne recunoastem usor dupa umarul stang ciuruit, scorojit de sufletul celor ce plang dupa ochiul drept rotunjit de mangaierea pleoapei obisnuit cu privitul

era o ea oarecare, femeie, uneori poeta in rochia ei dantelata si pantofii brodati semana cu un timbru dezlipit de pe plic cand avea chef de trait iesea pe strazi alegea din multime unul, la

unele zâmbete au flori înnodate la colțuri ghirlande cu sens altele se rostogolesc pântecoase scăpate din raft vinuri vechi unele zâmbete inundă umbrele pașilor potop de tăceri altele

incaperea cu obloane inchise ea el bonsaii vestejiti de atata ardere ma tem ca nu ma vei iubi niciodata ea radea, isi dezvelea carnea, ii cauta tremurul pe sub piele de pe strazi navaleau zgomote,

soldati infrunziti primesc comenzi vitale de la radacini

Sa remodelam jocurile! Sotron? Aceeasi speranta aruncata cu precizie in patrate consecutive de calendar... Plictisitor! Vreau curse cu obstacole, sa imi maresc rezistenta la iubire

Sambata, 17 mai a.c., ne-am intalnit din nou sub semnul Colibri, de data aceasta in cotloanele clubului \"Insomnia\". Cu scopul anuntat si declarat de a carcoti... texte de pe site. Pentru a asigura

habar n-am de ce dimineata imi zambeste a tine pana acum visele ma intorceau de pe-o parte pe alta a vietii dar mi s-au rupt pieptenii cu care descalceam realitatea uneori ma trezesc strigand

Tu nu stii sa canti la pian. Stii doar sa ii vorbesti din varful degetelor. Te-am ascultat intamplator fara sa inteleg. Sunetele mi-au strabatut carnea devenita permeabila si-am