Incet, cu pași mărunți
Vin lângă tine
Tu taci
Din ochi ți se preling culori
Infinite nuanțe de suflet
Corbul șoptește
Să ne legăm, iubito
Să ne dăm cu capul de pereți
Până când sângele va
Suntem tot noi
rătăciți în aceleași miasme
împleticiți căutând remușcarea
o treaptă mai sus
Aceiași ochi
poartă în pântec
șoptita ură
scăpată din chingi la moment
naștere mereu
isi uitase condurul deasupra pianului
in fuga ei peste clape
trebuia sa ajunga acasa inainte de miezul sortii
trebuia sa vada cum
ochiul inchide ochi
flacara stinge flacara
cuvantul mistuie
indrazneste, calatorule
aseaza-ti pasii osteniti pe glia calda
aici iti pierzi numele
pentru ca nu e nimeni care sa te strige
toate chemarile s-au contopit
cu soaptele creatiei
tacerea fara
Inainte de a citi aceasta poezie, va rog
sa inchideti telefoanele mobile
sa faceti timpul farame si sa-l dati hrana pestilor
sa va dati de trei ori peste cap pentru o mai buna conditie umana
nu avea nume, vecinii il strigau omule
saluta clipind dintr-un ochi rasturnat
cu celalalt cantarea distanta de la finit la infinit
mainile ii erau albe, naravas de albe, muscate
de harpiile cu
\"Centrul de Creatie Populara Suceava organizeaza in zilele de 10 - 12 octombrie 2003 Concursul National de poezie \"Nicolae Labiș\".
Participantii trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa
le-am vazut
beau tuica la crasma din colt
asteapta nelinistite metroul
se inghesuie in troleu
isi pudreaza nasul in fata oglinzii
conduc biciclete sau masini de lux
umplu
eram doua firmituri de infinit
ne rontaiau melcii
le cresteau ganduri
ne sfasia pamantul
ii incolteau ferestrele
cu lumina
eram o zbatere inutila de flacari
ni se ofereau lascive paduri
M-am trezit
din somnul meu infrunzit.
Mirarea ma imbratisa cald.
Cat de senin mi-e sangele dimineata,
cat de inalt!
Inainte de zori
m-au inghitit coliviile.
S-au transformat in
era intr-o joi
sarpele ma tinea
de mana
inclestat pe linia vietii
nu
se auzea veninul
printre molari suiera ascutit
capatul meu de unu
ceata crestea
se labarta in voie
printre vii
abia
ma aplecasem peste respiratia ta incompleta
pe atunci nu invatasem cadenta
spaima-iubire
spaima-iubire
dintr-un ecou in altul
renasteai
imi lipisem urechea de cochilie
ascultam valurile
E liniste acum, iubite.
Casele si-au asezat caramizile vraf,
s-au acoperit cu tigle
si-au atipit, obosite.
Zgribuliti, copacii
s-au invelit in umbre
si-au adormit
In lumea noastra
disperarea se masoara in mangaieri.
Cu gandul rasucit nefiresc inspre ieri,
obosim calculand procentual
cat din mirosul de piersici ce ne urla in nari
e real.
Instituim noi
trecea prin noi un fluviu schiop de-un mal
asa s-a nascut, spuneai si imi trageai ceata pe ochi
dominoul cadea piesa cu piesa
doar zidurile mele se cocotau pe varfuri,
speriate de saruturi
Noi, cei nascuti de acelasi nor
ne recunoastem usor
dupa umarul stang
ciuruit, scorojit
de sufletul celor ce plang
dupa ochiul drept
rotunjit de mangaierea pleoapei
obisnuit cu privitul
era o ea oarecare, femeie, uneori poeta
in rochia ei dantelata si pantofii brodati
semana cu un timbru dezlipit de pe plic
cand avea chef de trait iesea pe strazi
alegea din multime unul, la
unele zâmbete
au flori înnodate la colțuri
ghirlande cu sens
altele se rostogolesc pântecoase
scăpate din raft
vinuri vechi
unele zâmbete
inundă umbrele pașilor
potop de tăceri
altele
incaperea cu obloane inchise
ea
el
bonsaii vestejiti de atata ardere
ma tem ca nu ma vei iubi niciodata
ea radea, isi dezvelea carnea,
ii cauta tremurul pe sub piele
de pe strazi navaleau zgomote,
Sa remodelam jocurile!
Sotron?
Aceeasi speranta aruncata cu precizie
in patrate consecutive
de calendar...
Plictisitor!
Vreau curse cu obstacole,
sa imi maresc rezistenta la
iubire
Sambata, 17 mai a.c., ne-am intalnit din nou sub semnul Colibri, de data aceasta in cotloanele clubului \"Insomnia\". Cu scopul anuntat si declarat de a carcoti... texte de pe site. Pentru a asigura
habar n-am de ce dimineata imi zambeste a tine
pana acum visele ma intorceau de pe-o parte pe alta
a vietii
dar mi s-au rupt pieptenii cu care descalceam realitatea
uneori ma trezesc strigand
Tu nu stii sa canti la pian.
Stii doar sa ii vorbesti
din varful degetelor.
Te-am ascultat intamplator
fara sa inteleg.
Sunetele mi-au strabatut carnea
devenita permeabila
si-am