Adriana Bochis

E liniste acum, iubite. Casele si-au asezat caramizile vraf, s-au acoperit cu tigle si-au atipit, obosite. Zgribuliti, copacii s-au invelit in umbre si-au adormit

a fost odata ca niciodata, ca-n orice poveste respectabila si respectata, o dimineata curata, cu palmieri imbratisati a nemurire cu dreptunghiuri perfecte pe chipuri defecte si, evident, cu

M-ai simtit urland in padurile tale, lingand coaja cuvintelor pentru un strop de senin? M-ai leganat pe frunze de luna cand intunericul m-a nascut dintr-o data,buimaca? M-ai catarat pe

Umerii tai goi mi-au crescut in palme. (\"Lumea e cu noi?\" \"Iat-o...doarme.\") Parul - snop de fum urca in odaie. (L-am uitat in drum dupa ploaie.) Sanii au nascut degetele-ti

Sa nu-mi vii in dimineti sticloase cand fruntea cuprinde mult prea multe vise indigerabile, desi promise. E vremea de hranit caii nisipului verde cu melodia pe care nimeni n-o mai crede, dar o

Mai mai vezi? Sunt aici, langa bocancul tau, si chiar nu-mi pasa daca ma calci in picioare! Ma mai auzi? Cu toata fiinta iti soptesc secunde,ani,veacuri, si chiar nu-mi pasa daca vei

Iubim cu ochii inchisi ca nu cumva sa ne iasa sufletul prin ei. Ne paralizam degetele ca nu cumva ele sa moara de placerea mangaierii. Rostim cuvinte seci ca nu cumva sa ne dezbracam

soldati infrunziti primesc comenzi vitale de la radacini

Si a fost sambata, 12 aprilie, ora 16:30, ziua a doua. De ce ziua a doua? Pentru ca prima zi fusese exact cu o saptamana in urma, cand Gavroche si cu mine am combatut viscolul cu cate-o cana de ceai,

semanam tot mai mult cu un capat de sfoara pe care timpul a rasucit-o in jurul fiintei eu nu te mai port in palma, insirat pe o linie oarecare desi un ochi atent inca te-ar citi printre riduri tu

Sambata, 17 mai a.c., ne-am intalnit din nou sub semnul Colibri, de data aceasta in cotloanele clubului \"Insomnia\". Cu scopul anuntat si declarat de a carcoti... texte de pe site. Pentru a asigura

Raza sarata din steaua sufletului razbati printre nori.

eram doua firmituri de infinit ne rontaiau melcii le cresteau ganduri ne sfasia pamantul ii incolteau ferestrele cu lumina eram o zbatere inutila de flacari ni se ofereau lascive paduri

Intre noi, cei de-aici si ei, putinii de-acolo se naste-o planeta burtoasa, ciudata marunt feliata: meridiane plapande mustind de cuvinte, podete de vise in balans peste clipe, priviri

Noi, cei nascuti de acelasi nor ne recunoastem usor dupa umarul stang ciuruit, scorojit de sufletul celor ce plang dupa ochiul drept rotunjit de mangaierea pleoapei obisnuit cu privitul

Astazi ea isi asteapta amantul pe treapta a sasea din cand in cand schimbau numarul ca sa evite monotonia pe sub fusta, vantul ii mangaie indecent coapsele in timp ce soarele cauta razele pierdute

Omule! Tu, cel care-mi visezi viata, trezeste-te! Asuzi broboane reci te zvarcolesti si gemi a frig... Tu n-auzi ca te strig? Filmul e vechi, uzat... in plus, e prost! Aceleasi dialoguri

se apleaca peste fumul de tigara cu zatul cafelei sub ochi pe tample i se preling vocale, consoanele devin mestecate un alt chewing-gum cu aroma de migdale amare uneori le scuipa, alteori le

era o ea oarecare, femeie, uneori poeta in rochia ei dantelata si pantofii brodati semana cu un timbru dezlipit de pe plic cand avea chef de trait iesea pe strazi alegea din multime unul, la

Nu sunt un petec de pamant pe care sa il vinzi, sa il lucrezi sau sa-l posezi. La o privire telescopica mai atenta vei observa ca, de fapt, sunt o intreaga planeta proaspat nascuta,

De ieri incepand, nu mai pot sa vorbesc. Intre \"te iubesc mult\" si \"te urasc, bestie!\" A ramas intepenit un \"de ce?\" Care ma gatuie, ma jeneaza semantic, Ori de cate ori incerc sa il

azi dimineata mi-a dat buzna in suflet consiliera mea pe probleme de imagine cum sa va spun, ea e un fel de spaima incolora, dar asortata, asa cum ii sta bine unei doamne s-a asezat picior