Jurnale

Suntem tot noi rătăciți în aceleași miasme împleticiți căutând remușcarea o treaptă mai sus Aceiași ochi poartă în pântec șoptita ură scăpată din chingi la moment naștere mereu

ABAdriana Bochis

0

1

Cateodata se intampla sa exist. Atunci nu mai conteaza trecutul, durerea, imaginea mea prin tine, fiinta ta prin mine... Totul se sparge, se rupe si simt cum vibrez cu nervii intinsi inspre

ABAdriana Bochis

0

0

Mi-ai spus: \"Ia aripile astea, cu ele vei zbura mai inalt.\" Aveam si eu aripi, dar am avut incredere si mi le-am smuls, ca sa pot folosi protezele tale. Mi-ai spus: \"Uite cerul! Necuprins si

ABAdriana Bochis

0

0

Umerii tai goi mi-au crescut in palme. (\"Lumea e cu noi?\" \"Iat-o...doarme.\") Parul - snop de fum urca in odaie. (L-am uitat in drum dupa ploaie.) Sanii au nascut degetele-ti

ABAdriana Bochis

0

3

Ca o corabie cu panzele intinse ma avant catre largul fiintei mele... Voi poposi in golfuri de dorinte si ma voi feri de furtunile sufletului... Voi face din noapte, senina zi, si din odihna,

ABAdriana Bochis

0

0