Inerție

Suntem tot noi rătăciți în aceleași miasme împleticiți căutând remușcarea o treaptă mai sus Aceiași ochi poartă în pântec șoptita ură scăpată din chingi la moment naștere mereu prematură Te apleci peste surâsul șarpelui cu aceeași dragoste. Numai în Braille se învață metronomic iertarea Știai? Exterior totul crește se scurge Cu degete închircite și mute în urmă rămânem doar noi