Adriana Bochis

Nu sunt un petec de pamant pe care sa il vinzi, sa il lucrezi sau sa-l posezi. La o privire telescopica mai atenta vei observa ca, de fapt, sunt o intreaga planeta proaspat nascuta,

se apleaca peste fumul de tigara cu zatul cafelei sub ochi pe tample i se preling vocale, consoanele devin mestecate un alt chewing-gum cu aroma de migdale amare uneori le scuipa, alteori le

Cateodata se intampla sa exist. Atunci nu mai conteaza trecutul, durerea, imaginea mea prin tine, fiinta ta prin mine... Totul se sparge, se rupe si simt cum vibrez cu nervii intinsi inspre

eternitatea se numara cate doi, imi spuneai tremurat pe atunci ne ascundeam in tribunele stadionului mut acolo numai trairile noastre obisnuiau sa faca valuri uneori stateam cu fruntea lipita de

semanam tot mai mult cu un capat de sfoara pe care timpul a rasucit-o in jurul fiintei eu nu te mai port in palma, insirat pe o linie oarecare desi un ochi atent inca te-ar citi printre riduri tu

De ieri incepand, nu mai pot sa vorbesc. Intre \"te iubesc mult\" si \"te urasc, bestie!\" A ramas intepenit un \"de ce?\" Care ma gatuie, ma jeneaza semantic, Ori de cate ori incerc sa il

Va aud si deschid iarasi ochii De parca toate ar mai avea un sens Cine sunteti? Ce vreti? De ce-mi tulburati neputinta? Mai am un singur pol Spre care n-am convers niciodata Vi-l dau daca va

Atat de mult te-am asteptat la marginea drumului nenascut incat oamenii au inceput sa ma confunde cu peisajul. Pentru ei sunt doar un alt plop, vin sa ma culeaga de pere, nu ma mai numarati,

Azi m-am imbracat elegant. Port lenjeria dantelata, crosetata in saruturi marunte, rosii, perlate, cu inchizatoare la spate, ciorapii mangaierilor tale elastice, matasoase, cu firele

Si a fost sambata, 12 aprilie, ora 16:30, ziua a doua. De ce ziua a doua? Pentru ca prima zi fusese exact cu o saptamana in urma, cand Gavroche si cu mine am combatut viscolul cu cate-o cana de ceai,

Intre noi, cei de-aici si ei, putinii de-acolo se naste-o planeta burtoasa, ciudata marunt feliata: meridiane plapande mustind de cuvinte, podete de vise in balans peste clipe, priviri

Mi-e frica sa inchid ochii. Daca unesc pleoapele mai mult de-o clipa toate liniile curbe din mine se frang si nu mi-e pofta sa plang lacrimi piramidale. Ar zgaria in treacat planurile

Sa stii ca iarna asta izvoraste din noi, din Polul Est sau Vest spre care-am emigrat fiecare catarat pe cate-un aisberg. Nu avem Titanic, in schimb ne scufundam unii pe altii mereu in cautarea

Astazi ea isi asteapta amantul pe treapta a sasea din cand in cand schimbau numarul ca sa evite monotonia pe sub fusta, vantul ii mangaie indecent coapsele in timp ce soarele cauta razele pierdute

Omule! Tu, cel care-mi visezi viata, trezeste-te! Asuzi broboane reci te zvarcolesti si gemi a frig... Tu n-auzi ca te strig? Filmul e vechi, uzat... in plus, e prost! Aceleasi dialoguri

Degetele cuvintelor au lasat urme slinoase, acrite, raioase pe linistea mea. Ca rezultat, mainile sufletului s-au inrosit si inasprit de la atata frecat. Pana data viitoare cumpar masina

E probabil soare si acolo unde esti, razboiul e transmis tot in direct iar Annie Lennox inca se intreaba why. Si nu-i raspunde nimeni. Eu inca mai ud planeta sa creasca rotunda visul e tot

Intre mine si tine sunt exact 120 de pasi. Primii zece trebuie parcursi cu gratia balerinelor, pe poante unele ascutite, altele mai boante dar toate demne de un menuet bizar opus 105 in

Sa nu-mi vii in dimineti sticloase cand fruntea cuprinde mult prea multe vise indigerabile, desi promise. E vremea de hranit caii nisipului verde cu melodia pe care nimeni n-o mai crede, dar o

Azi mi-am taiat o bucata de suflet cu o lama subtire-subtire de vis. Stii, visul acela otel-inox nu, nu Solingen, ci orange.... Ah, nici Orange! aia e firma de telefonie mobila... In fine,

Am invatat sa te mangai in soapta, litera cu litera, deja vestejita sau inca necoapta. Am inchis ochii degetelor, sa nu ii doara privirile tastate pe-aceleasi sau alte coordonate. Am

Mi-ai spus: \"Ia aripile astea, cu ele vei zbura mai inalt.\" Aveam si eu aripi, dar am avut incredere si mi le-am smuls, ca sa pot folosi protezele tale. Mi-ai spus: \"Uite cerul! Necuprins si