Nu sunt
un petec de pamant
pe care sa il vinzi, sa il lucrezi
sau sa-l posezi.
La o privire telescopica
mai atenta
vei observa ca, de fapt,
sunt o intreaga planeta
proaspat nascuta,
se apleaca peste fumul de tigara cu zatul cafelei sub ochi
pe tample i se preling vocale, consoanele devin mestecate
un alt chewing-gum cu aroma de migdale amare
uneori le scuipa, alteori le
Cateodata se intampla sa exist.
Atunci nu mai conteaza trecutul, durerea,
imaginea mea prin tine,
fiinta ta prin mine...
Totul se sparge, se rupe
si simt cum vibrez cu nervii intinsi
inspre
eternitatea se numara cate doi, imi spuneai tremurat
pe atunci ne ascundeam in tribunele stadionului mut
acolo numai trairile noastre obisnuiau sa faca valuri
uneori stateam cu fruntea lipita de
semanam tot mai mult cu un capat de sfoara
pe care timpul a rasucit-o in jurul fiintei
eu nu te mai port in palma, insirat pe o linie oarecare
desi un ochi atent inca te-ar citi printre riduri
tu
De ieri incepand, nu mai pot sa vorbesc.
Intre \"te iubesc mult\" si \"te urasc, bestie!\"
A ramas intepenit un \"de ce?\"
Care ma gatuie, ma jeneaza semantic,
Ori de cate ori incerc sa il
Va aud si deschid iarasi ochii
De parca toate ar mai avea un sens
Cine sunteti?
Ce vreti?
De ce-mi tulburati neputinta?
Mai am un singur pol
Spre care n-am convers niciodata
Vi-l dau daca va
Atat de mult te-am asteptat
la marginea drumului nenascut
incat oamenii au inceput
sa ma confunde cu peisajul.
Pentru ei sunt doar un alt plop,
vin sa ma culeaga de pere,
nu ma mai numarati,
Azi m-am imbracat
elegant.
Port lenjeria dantelata,
crosetata in saruturi
marunte, rosii, perlate,
cu inchizatoare
la spate,
ciorapii mangaierilor tale
elastice, matasoase,
cu firele
Si a fost sambata, 12 aprilie, ora 16:30, ziua a doua. De ce ziua a doua? Pentru ca prima zi fusese exact cu o saptamana in urma, cand Gavroche si cu mine am combatut viscolul cu cate-o cana de ceai,
Intre noi, cei de-aici
si ei, putinii de-acolo
se naste-o planeta
burtoasa, ciudata
marunt feliata:
meridiane plapande
mustind de cuvinte,
podete de vise
in balans peste clipe,
priviri
Mi-e frica sa inchid ochii.
Daca unesc pleoapele mai mult de-o clipa
toate liniile curbe din mine se frang
si nu mi-e pofta sa plang
lacrimi piramidale.
Ar zgaria in treacat planurile
Sa stii ca iarna asta izvoraste din noi,
din Polul Est sau Vest spre care-am emigrat
fiecare catarat pe cate-un aisberg.
Nu avem Titanic, in schimb ne scufundam unii pe altii
mereu in cautarea
Astazi ea isi asteapta amantul pe treapta a sasea
din cand in cand schimbau numarul ca sa evite monotonia
pe sub fusta, vantul ii mangaie indecent coapsele
in timp ce soarele cauta razele pierdute
Omule!
Tu, cel care-mi visezi viata,
trezeste-te!
Asuzi broboane reci
te zvarcolesti
si gemi a frig...
Tu n-auzi ca te strig?
Filmul e vechi, uzat...
in plus, e prost!
Aceleasi dialoguri
Degetele cuvintelor au lasat
urme slinoase, acrite, raioase
pe linistea mea.
Ca rezultat, mainile sufletului
s-au inrosit si inasprit
de la atata frecat.
Pana data viitoare cumpar
masina
Ai facut
cafeaua, patul,
ceva de mancare,
cumparaturi, curatenie?
Unde mi-ai pus
tigarile, ciorapii, papucii,
cartile, bricheta?
Iar nu-mi gasesc bricheta!
Lasa-ma-n pace! sunt
obosit,
E probabil soare si acolo unde esti,
razboiul e transmis tot in direct
iar Annie Lennox inca se intreaba why.
Si nu-i raspunde nimeni.
Eu inca mai ud planeta sa creasca rotunda
visul e tot
Intre mine si tine
sunt exact 120 de pasi.
Primii zece trebuie parcursi
cu gratia balerinelor, pe poante
unele ascutite, altele mai boante
dar toate demne de un menuet bizar
opus 105 in
Sa nu-mi vii in dimineti sticloase
cand fruntea cuprinde mult prea multe vise
indigerabile, desi promise.
E vremea de hranit caii nisipului verde
cu melodia pe care nimeni
n-o mai crede, dar o
Azi mi-am taiat o bucata de suflet
cu o lama subtire-subtire de vis.
Stii, visul acela otel-inox
nu, nu Solingen, ci orange....
Ah, nici Orange! aia e firma
de telefonie mobila...
In fine,
Fetita fugea cu un idol in brate
rochita prea scurta, genunchii juliti.
Ii auzeam pasii in pietre si-n ziduri.
Alearga, fetito, sa scapi de parinti,
mai repede-alearga!
Fetita fugea cu un idol
Am invatat sa te mangai in soapta,
litera cu litera,
deja vestejita
sau inca necoapta.
Am inchis ochii degetelor,
sa nu ii doara
privirile tastate
pe-aceleasi sau alte coordonate.
Am
Mi-ai spus: \"Ia aripile astea, cu ele vei zbura mai inalt.\" Aveam si eu aripi, dar am avut incredere si mi le-am smuls, ca sa pot folosi protezele tale.
Mi-ai spus: \"Uite cerul! Necuprins si