Poezie
Existentiala
1 min lectură·
Mediu
Eu nu sunt aceasta inima,
zbarcita in veghea de noapte
la capataiul unui Christ
prea des crucificat.
M-am cautat in ea
la punctul fix de intalnire
al clipei cu speranta.
Dar nu eram acolo.
Eu nu sunt acesti pumni
ce strang disperati
o farama de soare
care le scapa,
mereu si mereu.
Esecul ii doare.
I-am strabatut
pe fiecare rana subtire
care imi promitea noroc
si fericire.
Dar nu eram acolo.
Eu nu sunt aceasta piele
crestata indelung,a raboj,
ce-mi povestea candva
despre tabacarii beti
de argaseala
si de plictiseala.
Petec cu petec am citit-o
crezand ca, poate,
cineva a iubit-o.
Nimeni inscris acolo.
Nici macar eu.
Intre timp am aflat
ca talpile mi s-au scurs
pe sub copii,
barbati si tati.
Le-am fost papusa
fara capatai,
calauza lehuza
si dragostea dintai.
M-am cautat in ei,
in brate, ochi,
caciuli si guri.
Si in inimi.
Si in inimi...
Eram acolo...si aici...
peste tot.
Dar nu ma mai gasesc.
Nu mai pot.
002006
0