seara s-a făcut liniște
extratereștrii au zburat în cosmosul lor
portocala avea miros de rânced
iar praful de pe stradă se lăbărța tot mai mult
mi-am desfăcut încă o bere
privind dâra de fum pe
e prea multă migală în desfacerea tainelor
cred fără patos în închipuiri ce sfidează coloana
oamenii iau forme bizare
malformări în stare de ebrietate
iubiri prefăcute cu ei și mult mult
întâmplarea a înlocuit o cauză
peste apă pescăruși aiuriți își odihneau aripile
efectul avea să vină într-o zi de luni
își amintea de el vag
totuși semănau foarte mult
până și în dureri aveau
I
uneori scriu doar pentru că nu reușesc să mai înțeleg altfel
absența sensului
mi-ar fi placut să taci și tu
vinovat într-un fel
lasă mi-ai spus
până la urmă tot acolo ajungi
și aveai
am adunat ceva simțiri
praf pe tălpile pantofilor
o totală lipsă de reținere
și umezeala din ochi naturală
mi-am adaptat sistemul de reculegere pentru voi
special am făcut pod peste
‘așteaptă puțin
voi schimba ziua de ieri
pe ziua de azi’
absența ta devenea vizibilă
soarele mușca verde
din drum ieșeau aburii ploii
cerc fumuriu îmbrățișa depărtarea
în timp ce
“nu
n-am găsit muntele duminică
totul e plat o câmpie gigantică
împădurită pe alocuri
de oameni sau pomi
fără diferență
am văzut doar curcubeul
cucerind pământul dintr-o apă în alta
știam că
chiar cred că locul ăla există
fără noi
trebuia numai să știm
unde sau când
ca o parte nevăzută rămâne
mă lasă îngânându-mă
aud greu cum respiri
nu mi-e teamă
și pot să te caut
în capsula mea nu mai e timp
explicit pentru tine
văd cum se duc zilele în urmă
șerpi argintii
cu limbi prăfuite
nu sărut icoane
nu mă prefac
iar dumnezeu nu stă la pândă
în spatele
credeam că voi avea atât de multe să-ți spun
fără să-mi tremure vocea, sau mâinile
serios merg cu spatele, nu te pot atinge altfel
îmi scutur bocancii de zăpadă
am încă degetele înghețate
Mara își aprinde încă o țigară, îl privește sec, în ochii ei nu se vedeau scântei sau dorințe. Poate că începutul fusese brusc și ea așteptase mai mult, sau poate că nu putea înțelege de ce el îi
aer inseparabil cream între noi
sau fum de tămâie
alte câteva lumânări aprinse aiurea
poate doar ne-am născut intuitivi
creștinați mai apoi
apostolii sufletului meu s-au pierdut
unul
Îl vedeam plimbându-se pe aleile parcului. Castanii erau deja înfloriți, vântul de mai scutura picături de ploaie. Pierdut între două existențe și între oameni repeta același refren. Obsesiv
iar tresar, fără cauze externe
un strigoi necunoscut mi-a zidit pântecul între două lumi
nasc fantome și cred
dumnezeu nu e un pariu
sau o formă de viață
e numai câte o idee
cum că undeva e
după dimineață vine seara și apoi iar dimineață fumez o țigară înainte una după fumatul rămâne singurul viciu constant beau bere cola și fumez până când voi muri probabil călcată de o mașină mi-e
nesăbuință, vină, capriciu
undeva mai o regulă
o normă
că doar suntem fixați
fixiști
sau poate obezi, gurmanzi, nesătui
nu-mi place sfiala, curiozitatea și prostia
umbrele au rostul
Știu, de cele mai multe ori impresia e îndoială
Masca e perseverentă
Ai zâmbete de primăvară
În ochi
Îți lucesc iriși violeți
Vântul, castanii deja înfloriți, turnul chindiei
Strada
Împărțiți, divizați, programați. Suntem doi. Spre cei de afară nu spui stop. Grăbesc semnul diferență. Plus câteva scobituri în zidul care face împărțeala. Gol ca un sâmbure încolțit. Ea parchează cu
AB