Poezie
luni 2 iunie
2 min lectură·
Mediu
întâmplarea a înlocuit o cauză
peste apă pescăruși aiuriți își odihneau aripile
efectul avea să vină într-o zi de luni
își amintea de el vag
totuși semănau foarte mult
până și în dureri aveau același gust
obtuz universul se prăbușea în ea cu viteza luminii
pierzând echilibru balansa numai în cuvinte
toată chestia asta seamănă a vis
am impresia că am rămas unicul pământean
mai ales acum
când extratereștrii au devenit legali
născocesc la minut trăiri inutile
mi-a spus ipocrită
și nu-mi pasă
ochii mei nu vor privi înspre tine decât închiși
nu. spuneam adevărul se găsește altundeva
în trenul cu care mă plimb zi de zi
unde o bătrânică își scoate mobilul din punga de plastic
la naiba, chiar așa suntem mă-ntreb
de un timp
niște imbecili se agață cu sufletul de mâinile mele
sunt incapabilă să vă țin în brațe
nu vreau să fiu privită de ochi
pot să compar diferențele
și crede-mă încă sunt multe
un drum în germania, unul la capătul lumii
printre ele câte-o idee pentru iubitul meu
deși a murit
îi promit încă ultimul zbor
în final nu-mi mai pasă, în mine s-au răcit mai toate
am un sânge fals colorat
mi-e teamă că suntem la fel
acum când disprețul are forma clară
002.255
0