jur că
inima n-o să mi se desfacă chiar dacă nu pot ierta nimic doar ceea ce șterg rămane o victorie și atunci cred că înțepăturile limbii sau goana din gât atunci când nu pot să plâng sunt
*****
e prea mult fum lângă această țigară și prea multă lumină în iarnă cu palme fierbinți îți ating chipul ca pe un trofeu al ratărilor numai atât a rămas ascuțitul privirilor apoi ne
mașina de călcat suflete
de data asta pământul era în picioarele mele un fel de tocuri uriașe care mă făceau înaltă puteam să lovesc cerul cu pumnii mișcările nu sunt importante doar îngropările smochinilor pe timpul
continui să mă ratez consecvent
continui să mă ratez consecvent filozofic vorbind moartea e numai una întreruptă iată de prezent un fel de cădere adâncă în mine prin mine și un salt la fel de bizar spre nonsens atunci când
și mă iartă pe mine limbă română
nu era destul de clar dacă începuse cel de-al doilea război împotriva târâturilor însă era cert că iscoade năpădiseră țara. la spânzurătoare cu ei, vrăjitori de cuvinte, pe rug!!! striga
mi-am ratat viața și asta devine certitudine
am rătăcit prin oameni și orașe toate s-au terminat fără fericire s-au șters, așa cum s-au șters stele pe un cer întunecat vin norii dragul meu, norii grei tomnatici ascult vântul. de
and so on
mi-a spus ieri un prieten că trebuie să cuprind toate mesele din jur dintr-o privire că scrisul nu e chiar așa un joc în care mă ascund în cuvinte cred că i-am dat dreptate puțin mai târziu însă
ne-Poetul
nu prea știe ce face seara își dă pantofii jos gesturi normale uneori doar privirea îi scapă pe o carte își iubește soția ne-Poetul și mama dacă are timp le cumpără flori ne-Poetul
jurnal
permanent irosesc somnul, viața, posibilitățile în încercarea de a scrie o poezie despre mine, noi, cei de afară tu mături străzile dimineața de zâmbete ca un serial killer pui stop
căutări
știe cineva unde locuiește ileana cosânzeana? o caută făt frumos pe cal
