continui să mă ratez consecvent

continui să mă ratez consecvent filozofic vorbind moartea e numai una întreruptă iată de prezent un fel de cădere adâncă în mine prin mine și un salt la fel de bizar spre nonsens atunci când depășesc ultima condiție din suflet pentru că sufletul însuși nu știe despre el mai nimic când plouă mi se îmbibă în minte amintiri de toamnă așa cum trăiesc pe o insulă când e soare pentru că spațiul mă atrage în ceea ce eu nu pot fi continui să mă ratez cu tot viitorul despre care credeam altceva și toți cei care se culcau în el ca într-un pat moale viitorul spuneau ei este cel care poate spune ei nu azi spun eu neputincios sunt cu tot ceea ce vine din și spre mine sau din și spre el pot să scriu multe despre gara în care cobor sau din care urc mi-e totuna am învățat oamenii chipurile lor mâinile lor acest șir nesfârșit de impresii și clipe lungi de o dureroasă indiferență să revin la sentimentul sublim de ratare ca ultimă referință a vieții în care mă aflu obsedat de prezent ca un vampir de gâtul venos așa devorez eu această cădere cu voluptate și mândrie pentru că viața mea e o pungă de semințe în mâinile jegoase ale muncitorilor pentru că eu țin o carte pe genunchi în timp ce ei se întreabă despre când le va crește salariul pentru că sufletul meu se izbește de sodome și gomore și nu moare deși e pierdut și scheletic în timp ce sufletul lor arde eretici naivi pe un rug fără flăcări continui să mă defăt în această ratare atrofiind simțurile de la estetic până la moral rămâne numai certitudinea morții fără durerea de a mă naște iar