Adrian Suciu

N-am încredere în mama. A intrat în viața mea fără să știu. A plecat fără să știu. Poemul are nevoie de mîini puternice, de trădări brutale, cred că mi-a spus. Þi se întîmplă lucruri bune. Ai

Prieteni, nouă ne-a dat Dumnezeu, ca pe o așchie între oasele frunții, darul acesta: să ne vedem scena din urmă. Și-i mulțumim pentru asta. O margine de drum, un braț de apă curgătoare, un cîmp

Orașul este indiferent ca măruntaiele unei păsări de noapte înjunghiate. Tu știi că sărbătorile sînt perfecte să îmbătrînești mult și singur sub masca fericirii de ocazie: ești înduioșătoare

Scena 1 Nu există scenă și decor. Actorii intră în sală odată cu spectatorii, fără să iasă cu nimic în evidență. Spațiul și personajele vor fi caracterizate scenografic în deplină libertate, în acord

E amuzant și înduioșător să constați cît de tare își doresc oamenii să fie unici. Prin ceva. Prin orice. O dovadă cît de măruntă a irepetabilității. O dramă inedită. O boală rară. O întîmplare „de

morții plîng viii. înspre margine stăm noi înșurubați în zilele noastre mustind de șmenari ai sorții și călugărițe la negru. lucrurile sînt utile ele trebuiesc neapărat mutate dintr-un loc

Se-ntunecă, se face lumină, se lasă înserarea. Zîmbetul tău spune \"fă-mi un copil cît mi-aduci pîine și fum\". Îți povestesc despre fluvii care mai au o zi pînă la mare. Ne oglindim între

în fiecare zi o mie de mame nasc țînci neiubiți îi vezi atîrnînd de țîțele vinete cu disperarea vulgară a celor ce simt respirația morții le vezi tații trași la față pe coridoare țepeni

Citesc mai multe cărți de-odată; nu mă bucură dragostea unei femei decît amestecată cu dragostea altor femei și nici nu mă înveselește vinul dacă nu e-nsoțit de alte licori. Voi spune și eu, precum

SCRISOAREA I Ai intrat dărîmînd zidul Ai intrat dărîmînd zidul și purtînd pe umeri armele noi: icoana făcătoare de venin și talgere mari cu sînge de bou. Mi-e frig la două mîini, Þi-am spus, și