adrian pop

si-aici pentru detasare si umor
desi, ca-n multe dintre textele tale detasarea-i un scop in sine si umorul amar
dar, pina la urma, cautarile astea sint tot ce conteaza
faina si forma asta, se potriveste foarte bine textului
ala speriat e glontu?

pentru ca te vad sincer interesat de opera mea poetica, imi permit sa-ti fac o mica schema; sper ca aceasta te va ajuta in demersul tau

povestea nu poate sa fie incerta sau nu, atita timp cit nu exista una
nu cred ca-i cazul sa intram aici in detalii, stim amandoi care-i definitia povestii, iar aici putem vorbi, daca-i musai sa o facem, despre-o viziune

sa admitem ca "am poetizat excesiv" chestia de mai sus - io ti-as da dreptate, dar afirmatii precum "cuvinte de umplutura" sau "ironii fara efect" te contrazic
din nou, cred ca stim amandoi, umplutura si ironia esuata nu pot delimita "poetizarea"; excesiva sau nu

claponul verde, nu poate sa aiba "accente adolescentine" pentru ca acesta-i reprezentarea personala [presupun ca-mi dai voie sa-mi aleg elemetele poetice cum doresc] a durerii, a disconfortului mai precis; claponul doar ciuguleste, cum bine scrie in text, nu musca - scrie negru pe alb, draga stefan, mi-as dori sa fi fost atit de inspirat incit sa folosesc claponu' in "scopuri adolescentine", dar uite ca n-am fost

versurile "stairway to îți spui
și pare simplu
nu se aude nimic din tine
a dispărut claponul" trebuie, in primul rind, legate de ultimul cuvint din s2, respectiv "in cer" - daca nu ai fost suficient de atent, ori de abil, incit sa faci legatura asta, pot admite, ai ajuns la concluzia ca ele-s usor naive; din pacate nu-s - ele fac legatura intre doua locatii diferite - camera alba, si cer, locul unde se muta "actiunea" [prin intermediul scarii de lemn, desigur, simbol destul de banal, ma mir ca nu l-ai vazut]

"lemnul natur" nu este deloc o gratuitate, el determina o purificare necesara, inaintea "marelui salt" - cum ar veni, camera goala, alba, biserica, lemn natur - protagonistul este gol [nu dezbracat draga stefan, nu te avinta], pregatit pentru ce va urma

"aragazul cu ochii inchisi" nu este deloc o ironie; el delimiteaza, magistral, daca e sa ma intrebi pe mine, doua lumi - care interioara pe care am explicat-o mai sus si cea exterioara, pe care aici a fost necesar sa o prezit cit mai fantezist, cu ajutorul aragazului si al pisicii - de ce, ei bine asta tre' sa descoperi singur sau cu ajutorul vrajitorului; din oz; [reiterez ideea, am voie sa folosesc orice elemente poetice vreau, iar daca protagonistul a vazut un aragaz zburind cu ochii inchisi si mi-a relatat asta, cine esti tu sa te opui acestei viziuni?]

repetitia anumitor cuvinte este o figura de stil care, ciudat, chiar asa se numeste, repetitie; aceasta nu trebuie "sa aduca nimic nou", ea are alt scop
sa acuzi un text ca uzeza de figuri de stil, este pueril;
evident aici are si alt scop cuvintul ala, dar asta nu mai explic, o sa zici ca-s excesiv de pedagogic; sau ca "schita" nu "aduce nimic" nou poeziei

finalul, intr-adevar magistral, ma bucur ca sintem de acord aici, este cit se poate de coerent - placenta, draga stefan este un indiciu accesibil al nasterii - s1 si s2 pregatesc foarte bine momentul, [prin aparitia durerii si prin detasare, pentru ca, presupun ca acum ai inteles, este vorba despre o nastere mai speciala aici] - prin urmare este tendentioasa afirmatia cum ca finalul n-ar fi sustinut de text; si pentru ca este tendentioasa, ar trebui sa stii asta, doar ma cunosti foarte bine, sint nevoit sa o resping politicos

in concluzie - doua chestii, enervant de banale
imi cer scuze pentru amploarea "schitei", dar, dupa cum vad, alea simple nu te satisfac
si doi, cum se scrie sau cum nu se scrie poezia, cine este si cine nu este poet,
dragul meu coleg, nu stabilim nici unul dintre noi

in alta ordine de idei, ma bucur pentru interesul pe care manifesti
cind un poet de anvergura ta este interesat de modesta mea opera, ei bine, asta-i semnul ca totul este in echilibru si armonie in univers

eu as mai avea multe de spus, este foarte placut sa intilnesti vechi prieteni aici
dar nu vreau sa abuzez de timpul si bunatatea ta

draga stef, nu incerc sa salvez nimic; nu am cum sa fac asta cu un text pe care l-am scris deliberat intr-un anume fel
dar nici nu vad de ce as fi de acord cu tot felul de interpretari fanteziste
ca de exemplu asta cu "ai vrut sa arati un drum de la mestecare la scuipare" - este evident ca-s trei chestii diferite in text, trei chestii care ajung, fiecare, in alta parte - am puteam sa vorbim, eventual, despre trei drumuri sau despre capcana unuia singur
dar daca tot zici ca vrei sa discutam pe marginea poeziei, poate-mi spui cine-s "fumatorii" aia inraiti; adica unde pot intilni ideea asta, fumata rau?

andrei horia, comentariul tau este mult superior celorlalte comentarii
te mai astept p-aici

LIM, pe autor il doare-n cot daca-i perceput sau nu drept poet
ideea era urmatoarea - daca faci afirmatii atit de categorice, ideal este sa le argumentezi; oricum sugestia ta si raportarea la text drept unul care tinde spre "plusvaloare" ma determina sa fiu foarte pesimist in ceea ce priveste nivelul la care poezia a fost inteleasa; evident, "vina" poate sa-mi apartina in exclusivitate

stefan, ai dreptate, nu se ridica nimic in poezia asta
cit despre variatiuni, daca atit vezi, atit este, pentru tine, acest text

amandurora, titlul trebuia sa ofere un indiciu despre ce este aceasta poezie si, mai ales, ce am vrut cu ea
multamescu-va pentru osteneala

incercam si eu marea cu degetul
ma bucur ca nu l-ai sters :)

LIM, toti poetii mari [in cazul de fata, geniali] scriu din cind in cind texte mai slabutze
asta nu inseamna ca afirmatiile neargumentate inseamna ceva - trebuia un mic studiu sa iti justifici parerea
anyway, textele mai slabutze nu fac decit sa confirme geniul; doar luzarii scriu exclusiv texte bune

mihai, topica nu conteaza, in ultima strofa - poate, evident, fi scrisa asa cum spui tu
conteaza, in schimb, ca ai remarcat ruptura, opozitia


amandurora, mersi pentru semnul de lectura si interes

de doua ori aceasta poezie
eram curios ce are sau ce nu are
personal nu am ce sa-i reprosez, mai ales ca vorbim aici de-o poezie cu rima, una care are anumite rigori
evident ideea nu-i chiar originala, dar ce conteaza aici, este viziunea autorului
una personala, bine conturata, viguroasa, coerenta, poetica
clar o poezie buna, din punctul meu de vedere

cu_cunoscuti sau cu_curaj, tot aia-i, in materie de alcooluri
p-asta l-ai cam busit, fuserit, nu stiu exact ce, dar ai facut ceva cu el
[de text/poem zic]
primele 3 versuri sint prea incarcate de actiune - intr-un timp atit de scurt te-ai si [tocmai] evaluat, ai si inceput sa scrii textu' si nici n-ai baut nimic :)
urmatoarele 2 is inutile
dupa aia incepe poezia [pina la ultimele doua versuri care, iar, is in plus] dar am senzatia de deja vu, le-am mai citit la tine, cred, probabil ca ai inlocuit citeva cuvinte
stii "cuvintu'" lui MO catre F.O.C.A, apasa-l, apasa-l, apaaaaaaaasa-l?
sterge-l, sterge-l, stergeeeeeee-l!
cu simpatie,
un fun

vad aici citeva asocieri, haotice, de cuvinte, prezentate intr-o anumita forma, hai sa-i spunem, specifica poeziei si atit
nu spune nimic, nu impresioneaza prin nimic altceva decit prin faptul ca este, in egala masura, comica si trista
iata citeva derapaje:
"dimineata cu fizionomie precara"
"cercul ascuns al cunostintelor"
"apa clatinata cu pliciuri"
"intunericul fara preferinte al deznadejdii"

atmosfera din ultimele tale texte
par o exemplificare de amploare a lui "there is a crack in everything, that's how the light gets in"
oricit de apasator ar fi intunericul, oricit de neagra moartea, exista undeva o spartura prin care lasi sa se strecoare lumina - mai exact o particula de lumina
si inca un aspect - fiind o poezie scurta, s-ar putea spune multe despre fiecare vers; asta inseamna ca ai concentrat foarte mult din ceea ce este esential, in foarte putin spatiu
poezie
atit

ai dreptate, este strident acolo - a mai fost intr-un loc, mai exact la "poti trata si frumustea si poezia"; evident, acolo a fost "poti trata atit frumusetea cit si poezia", dar am modificat - o sa caut o varianta si pentru ultima strofa, este o poezie mai veche pe care am "rescris-o" acum
mersi

aceasta poezie am avut senzatia ca timpul curge invers si daca-i un riu cu siguranta nu-i al lui heraclit; ori de cite ori ai plonja, nimic nu se schimba iar imaginea incremeneste, parca
so, daca o poezie reuseste sa fie convingatoare, fara sa-si propuna asta, vorbind despre lucruri simple, la indemina tuturor, este o poezie buna
cu atit mai mult cu cit vorbind despre lucruri simple, la indemina tuturor, are-o amprenta unica, personala

pare o parodie ieftina, fals moralizatoare, inspirata [nu imi dau seama de ce] de corbul
sa inlocuiesti corbul cu un papagal, iata adevarata masura a curajului inovator, in arta!
nu are nimic textul asta
pina si referinta are reflexe nocive

imaginea care se contureaza, neasteptat, la final
din pacate poezia sufera la nivel stilistic
constructii ca "misunau insecte pe ea" nu sint dintre cele mai inspirare
iar copiii sint din alta poezie, chiar nu vad ce cauta aici - i-ai amintit, i-ai abandonat si-ai dus poezia in alta directie
cred ca merita sa o revezi

schimbate"
pentru ca, martian, asa pe fuga cum am scris-o, tot am stiut ca suna ca dracu "foamei", motiv pentru care am sters da' n-am stiut ce sa pun, asa pe fuga, si-am lasat-o asa
la fel cu vinturile, dom'le, ma jur ca a fost o furtuna acolo, dar imediat ce a fost, mi-a fugit gindu' la...nicolae iorga, si-un om in furtuna
plus ca...exact asa erau [sper ca mai sint si acum] refugiile alea din fagaras, "in calea vinturilor" si de fiecare data cind am trecut pe acolo am zis ca merita o poezie, dar n-am fost vrednic
bocancii grei si repetitia, martian, sint concesiile muzicii in textu' asta si:
"...light that doesn't need to live, and doesn't need to die"
[imi cer scuze, is intr-o pasa lirica]
multamescu-va amandurora in egala masura
ah, tot martian, evident, nichita

mai ales ca mai am una, autism - nu pot decit sa-ti dau dreptate, pare sa fie ultimul trend
oricum aici e doar un pretext
iar forma asta de autism, cred eu, este tocmai potrivita pentru a spune clar cum vad eu iubirea, sau poezia, ca despre asta-i vorba pina la urma
mersi

place vocea personala si personalizarea lumii imediate din poezia asta
[desi imi pare ca spre sfirsit te cam pierzi]
dar pina acolo, da, "vad" o voce puternica, personala, care vorbeste despre o lume puternica, personala
astfel incit definitiile, in mare parte, sint, daca nu impuse, acceptate tacit
nu mi-am pus nicio secunda problema ca ar fi, intr-adevar, asa
nici ca n-ar fi

si mie aminte de copilaria mea
de s-ar putea trage doua concluzii - ori toate copilariile sint la fel [lucru putin probabil] ori martian a reusit sa surprinda, foarte bine, o determinanta a acesteia
ce apreciez eu, este ca aceast subiect, abordat de mai toti artistii, poate fi exprimat intr-o nota personala, sincera, induiosatoare, fara patetism
nu cred ca ai vrut sa impresionezi, cum se intimpla prea des, in astfel de situatii, nu cred ca ai vrut sa comunici/transmiti ceva in mod deosebit
pare un dialog cu tine insuti si are aerul ala de detasare, care, in anumite cazuri, transmite mai mult decit orice altceva

da, are un rol clar "inalt functional", nu-i pus doar pentru efect, dar deja stii asta
ma bucur si pentru faptul ca te-ai apropiat suficient de text
mersi