Ești plăpândă ca o floare... cineva hain odată
A-nșelat a ta iubire și de-atunci ești supărată.
Umbrele trecutului ațin încă a ta cale,
Parcă floarea cea plăpândă a rămas fără petale.
Iubirea
Un elefant, fără să vrea, a distrus un mușuroi.
Furnicile înfuriate, pe loc i-au declarat război.
S-au adunat cu miile, hotărâte să-l doboare
Și să-i devoreze trupul până la apus de soare.
Fără
E noapte de Ajun și Moșul brusc se hotărăște: fie!
Ho! Ho! Ho! Un bob zăbavă poposesc la pușcărie...
Un bătrân îl recunoaște și privirea și-o apleacă...
- Moș Crăciun, bine-ai venit în umila mea
Ia-o încet, zapodenește,
Zice floarea care crește.
Zice melcul care vrea
Să se cațăre pe-o stea.
Zapodenește, încet și bine,
Poți să iei lecții de la mine.
Și fata lui uzbechistanu’
Admiră
Mă bucur că te-ai hotărât să mă cunoști.
Cei ce mă ocolesc sunt tare proști...
Chiar dacă curiozitatea te-andemnat
Să mă-ntâlnești, să mă asculți... e minunat.
Am să mă străduiesc să fiu
Ieri m-am întâlnit cu-n om modest, blând și curat.
De ce nu mai scrii poezie? M-a-ntrebat el mirat.
I-am spus de ce... din vorbă-n vorbă mi-a dăruit o carte.
- O am și eu! Am și citit-o, de dăți
Într-o pădure seculară, un fugar ce-a evadat,
Încerca să se ascundă, rătăcind îngândurat.
Se avânta-n necunoscut, tot mai adânc, nu fără rost,
Norocul poate-i scoate-n cale o peșteră sau
Sală de ședințe sacre? ...sau oare templu să fie?
Săpat în inimă de munte? ...doar Prea-Puternicul să știe.
Prea măreață e lucrarea, omul viu de pe pământ
N-o s-ajungă niciodată în acest lăcaș
Îndrăgeam cântecul și floarea.
Admiram muntele și marea.
Mă fascinau stelele... Luna,
La greu răzbeam întotdeauna,
Dar nu știam că ursitoarea,
Mi-a ursit rău cununa...
Vor exista tristeți
Era odată-un moș bătrân, bătrân, dar tare încă,
Tocit, dar neclintit și dârz ca ne-nfricata stâncă...
Păr nins de ani, dar viguros și des... ca o pădure
În care n-a pătruns flămândă, ucigașa
Þara mea cântată-n ode și în coruri madrigale
Este unică în lume, și moș Gheorghe plânge-a jale...
- Apoi, de! O fost o vreme, când a fost prea mult cântată,
Iar acum, comedie, n-o vedem decât pe
Și la casa de copii azi e sărbătoare mare...
Prichindei, băieți și fete, așteptând cu nerăbdare
Poate vor fi vizitați... ce dacă sunt ai nimănui?
Pentru că azi e ziua lor... e ziua
Pare un tărâm de basm, așa mă duce gândul,
În timp ce tot aud și-ascult cum îmi vorbește vântul.
Adie murmurând ceva, nu-nțeleg ce, dar… culmea!
O bucurie mă cuprinde, de-aș da la toată
Nu-i om să nu se fi lovit și carnea rău să-l doară,
Sau și-a rupt mână ori picior căzând de pe vreo scară,
Ori s-a tăiat cu vreun cuțit, durerea nemiloasă
Parcă-n ficat i s-a oprit și nu mai vrea
Aș fi-mpletit un șnur din fir de nor,
Să-l leg la un buchet de ghiocei,
Și să-l trimit cu dorul călător
Măicuței mele azi… că-i ziua ei.
Azi… e 8 Martie… iubita mea.
Voiam să-ți dăruiesc ceva
Atâta dragoste-i în tine, ca un vulcan mocnit...
Acel ce te va strânge-n brațe, va fi preafericit,
Iar de va ști să fie tandru, vei ști cum să-l iubești.
Doar dezmierdată de tandrețe tu... i te
Aș vrea să-ți spun cuvinte, să te facă să plutești,
Vorbe dulci care dezmiardă și te-ndeamnă să iubești.
De-o dorință arzătoare să fii cuprinsă dintr-o dată,
Să fii dezbrăcată tandru și apoi mult
Naivi și-atât de tinerei…
N-au mai făcut-o niciodată.
El, rușinat, îi spune ei:
Nu știu, nu pot, ești supărată?!
Și-atuncea ea, râzând zglobiu,
Îi spune: “- Ei, fir-ar să fie!
Bine-nțeles,
Puteai să treci prin altă parte
Și aș fi fost ce-am fost și ieri.
Ai trecut zidul ce desparte
Apărând brusc, de nicăieri.
Zid peste inimă, de pază
Să nu mai treacă stări, dureri
Și-ai venit
Iubito… dormi? N-aș vrea să-ți tulbur somnul…
Luna-i de vină că nu tac în miez de noapte.
A apărut pe cer și… mi-a ținut isonul
Văzându-mă la geam cum murmur șoapte.
Ieșise dintr-un nor și eu
Să fie pasăre măiastră? Să fie-o zână bună?
Ascunsă într-o stea de sticlă? Pitită după lună?
Se teme de ceva și fuge sau stă-ntr-un loc dosit?
Să nu-și arate chipul, e-așa de negăsit…?
Dorind
Dacă privirea ta se-nalță sus la stele
Și te încântă frumusețea lor misterioasă,
S-or regăsi în ochii tăi și ele…
Privirea ta va fi la fel de luminoasă.
De te-ai opri ca să vorbești c-o
Lasă-ți buclele să cadă peste pieptu-mi dezvelit.
Cu inima-ți simt obrăjorul care-mi stă la piept lipit.
Ai o mână pe sub tine, cealaltă, cu palma-n jos,
Alunița mi-o dezmiardă cu un deget
Aș vrea să te sărut fierbinte, pe obraz…
N-am mai pupat obraz? Musai pe-al tău?!
Și luminează-ne lămpaș umplut cu gaz…
Da’ ce pretențios ești nea’ Pleșcău!
Să-ti gust dulceața buzelor, s-o sorb