Poezie
O fi himera…
Publicatã în revista „Șansa lumii în derivã” – februarie 2005
1 min lectură·
Mediu
Iubito… dormi? N-aș vrea să-ți tulbur somnul…
Luna-i de vină că nu tac în miez de noapte.
A apărut pe cer și… mi-a ținut isonul
Văzându-mă la geam cum murmur șoapte.
Ieșise dintr-un nor și eu priveam la stele…
E-adevărat… la tine mă gândeam,
Iar luna mi-a surprins șoaptele mele...
Tu îmi zâmbeai… de dincolo de geam.
O fi himeră… poate că mi s-a părut,
Dar de-oi ofta duios la lună și la stele,
E doar așa… că dragă-mi ești și nu te uit,
Așa că dormi în pace… noapte bună.
001662
0